200 nevermore

Anul trecut pe 19 ianuarie, Edgar Allan Poe ar fi împlinit 199 de ani, iar noi am sărbătorit dând liber la rom și citind la întâmplare din "Povestiri ale Grotescului şi Arabescului". Anul ăsta, comerarea este mult mai interesantă pentru că, v-ați dat seama, ar fi împlinit 200 de ani.

Vom sărbători citind cu voce tare "Hruba și pendulul". Este aproape 12 noapte, dar Vlad doarme așa că ne vom speria dor noi doi.

Trebuie să o citiți și voi ca să vedeți de ce se termină așa. Dacă nu o aveți în casă pentru că ați împrumutat-o unui prieten neserios, o găsiți aici.

...„Moarte, am strigat eu, orice fel de moarte, dar nu în puţ!" Ce nebunie! Nu eram oare ţinut să ştiu că numai şi numai în puţ trebuia să mă împingă fierul cela încins? Puteam eu oare să înfrunt ogoarea lui arzătoare? Şi chiar de-aş fi putut, cum să mă împotrivesc apăsării lui? Iar acum rombul se alungea mereu, tot mereu, cu o iuţeală care nu-mi mai lăsa răgaz pentru gândire. Centrul acestuia şi, fireşte, lăţimea lui cea mai mare veneau tocmai deasupra abisului larg deschis, am sărit înapoi, dar pereţii în închidere mă împingeau înainte, fără putinţă de împotrivire. În cele din urmă, pentru trupul meu chinuit şi plin de arsuri nu mai rămase loc pe pardoseala temniţei nici cât să pun piciorul. Nu mai luptam, dar chinurile sufletului meu izbucniră într-un ultim urlet lung şi puternic, de deznădejde. Simţii că mă clatin pe marginea puţului şi-mi întorsei privirea...Deodată, o larmă asurzitoare de glasuri omeneşti! O izbucnire puternică de trâmbiţe nenumărate. Un vuiet sălbatic, de mii şi mii de tunete. Zidurile de foc se dădură repede înapoi. O mână întinsă mă apucă de braţ în clipa când mă prăbuşeam, leşinat, în abis. Era a generalului Lasalle. Oştirea franceză intrase în Toledo. Inchiziţia încăpuse pe mâinile duşmanilor săi.

Cum a fost sărbătorit Poe la prima sa sută de primăveri de către The Times și câteva slideuri comemorative, veți găsi aici.