Când vremea-i propice

Când vremea-i propice mașinilor de cusut, nu ezita să desfaci una ... Cam așa începe o poezie de Ursachi și așa am crezut și noi ieri, când era să explodeze motorul mașinuței noastre, undeva prin Floreasca. Nu am ezitat și am tras pe dreapta, am desfăcut-o, i-am completat apa de răcire (cam atât ne-a dus capul) și când am vrut să plecăm, am realizat că nu mai pornește. Am sunat mecanicul, care a răspuns foarte prompt solicitării noastre și care, după o evaluare sumară, ne-a anunțat scorul final. 7-8 milioane. Ceva legat de garnitura de chiulasă.

Super, mon cher. Am plecat pe jos și tot drumul am discutat despre cum o să ne cumpărăm o mașină nouă. Ce model, ce culoare, cam cât suntem dispuși să dăm pe ea, unde o să plecăm imediat după ce o cumpărăm (probabil în Portugalia). Am ținut-o tot așa până când am realizat că discutam foarte entuziasmați despre viitorul nostru luminos, despre următorii 3-4 copii pe care o să-i facem, ce nume alegem și tot tacâmul. Deodată, un cuplu de fani ne-a oprit să ne felicite și să ne ureze cele bune. Totul devenise dintr-odată un vis frumos ... Îi salutăm și noi cu acest post pe Irina și Radu și sperăm că nu am părut antisociali, dar eram după o incursiune la picior de 30 de minute, în care Vlad a vrut să conducă el căruțul și nu oricum ci ținându-l de coarnele de sus la care de fapt nu ajunge.

Eu am zis să mai stăm la mare, dar soția nu m-a ascultat și acum stăm în bucătăria noastră de la Piața Chibrit și adunăm, scădem, înmulțim și ridicăm la putere ce-am avut și ce-am pierdut, ce n-am avut niciodată și nici n-o să avem, ce-o fi o fi și cînd ne-o fi mai rău.....