Tineretului, Parcul

Am pierdut ceva ani din viaţă în parcul Tineretului. Ani din aceia despre care se spune că sunt cei mai frumoşi. În fine, unii chiar s-au bucurat să fie copii… Dar nu asta vroiam să spun. Ci că am ajuns să mai pierd şi din anii ăştia, mai brumării, prin parcul Tineretului.

Nu pot să îl recomand la superlativ cum face Ada cu noul ei birou, parcu Ho Shi Min. Tineretului e la fel de bătrânicios cum l-am lăsat acum vreo 10 ani. Dar noi tocmai de asta avem nevoie! Stăm pe iarbă, copilul mănâncă nisip, fugăreşte căţei, bunicile îşi ameninţă odraslele cu întoarcerea la domiciuliu dacă nu se po-to-lesc, noi tot pe iarbă, citim cu rândul câte o carte, o pungă de pufuleţi în trei şi nici nu ştii când au trecut două-trei ore şi copilul este rupt de oboseală. Dar noi, nu! Cumva se întâmplă că atmosfera pensionărească ne prieste si reuşim şi noi să ne relaxăm ieşind în parc cu copilul.

Este urât în Tineretului. Parcul. Dar dacă alergi după copil cu capul în jos, sau te uiţi în sus întins pe iarbă, nici nu-l vezi!

NU SCHIMBATI CANALUL, VA URMA: imagini inedite din Parcul Tineretului, la fel de urît si chelios, acum 20 de ani!