Bărbatul, care bate ritmul cu tocurile, scoate strigăte sălbatice, tari și ascuțite, lungi și vesele, numite sapucay și care încep cu un urlet puternic și se termină ca o șoaptă. Așa m-am distrat ieri, de plictiseală, în camera din fundul curții, când Vlad dormea, sperând că soția mă aude de la locul ei de muncă și vine repede acasă. Nu s-a întâmplat!
miercuri, septembrie 02, 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comments:
incearca cand e acasa, vezi poate te aude socru.
n-aude!
nici eu nu as veni acasa daca as auzi asa ceva, as fugi cit mai departe, dar intii m-as asigura ca am copilul cu mine. nici eu nu am chef de gatit, ce se intimpla, oameni buni?
Trimiteţi un comentariu