Pentru pacientele din Salonul 4 ...

Pe blogul nostru se scrie din ce în ce mai puțin, în ultima vreme. Pentru că existăm cât se poate de mult, iar când ne așezăm seara în fața laptopurilor cu intenția de a vă relata și vouă câte o povestioară haioasă, vedem (deși nu mai avem lunetă, am vândut-o la talciocul urban) cum se plimbă stelele, în cerc, cum cade câte una și încă una și pic, adormim. Dar, după binecunoscuta lege a compensației, se scrie mai mult pe alte bloguri. Nebunelul nu se lasă și dedică pacientelor din Salonul 4 o anecdotă, după un film de succes, despre chirurgi japonezi care operează, cocoțați pe măsuțe de ceai, pacienți români cu două inimi ce bat în ritmuri de Chucho Valdes. Asta e, vă las pe voi să citiți dacă aveți timp și chef.

...marele chirurg japonez Presotuku Popesuku. Dânsul fusese invitat pentru o lună să lucreze în oraşul de pe Sena cu profesionişti din alte ţări. De asemenea, pacienţii erau şi ei aduşi din cele mai îndepărtate sate şi oraşe ale lumii. Numele lor erau la fel de ciudate ca al profesorului. Ştii, vorba vine că profesorul nipon era mare, mie îmi vine să râd când spun aşa, de fapt era foarte mititel, trebuia să urce pe ceva, pe un scaun, pe o măsuţă de ceai ca să vadă şi să apese pe butoane...