Uneori primim aici pe glob întrebări tare dificile cărora nu putem să le răspundem într-un singur comentariu.
De pildă, Alina ne întreabă
“Ca mama m-ar interesa cum a influentat modalitatile voastre de tip attachment parenting cresterea copilului? Stiu, suna ca o intrebare de revista insa sicer ma intereseaza..
Cum se comporta Valdut in carucior dupa o perioada in care l-ai tinut in sling/wrap? Vrea sau nu sa stea..
Cum doarme noaptea pt ca la un moment dat povesteati ca il luati cu voi in pat...”
Conceptuală cum mă ştiu, îmi vine să zic mai întâi că la noi nu e tocmai attachment parenting, că de fapt nici nu sunt prea sigură ce-i asta. Am citit nişte chestii despre AP, mi-au plăcut, unele mi s-au potrivit, altele nu.
Cred că în privinţa copilului nostru cea mai eficientă metodă a fost lipsa metodei, flexibilitatea, lipsa principiilor bătute în cuie. Am încercat să-l ascultăm pe Vlad, să desluşim ce vrea el să ne zică dar am încercat să ne ascultăm şi pe noi. Nu am vrut să facem performanţă în puericultură ci doar să trăim frumos toţi trei.
Am dormit cu Vlad în pat atâta vreme cât a fost comfortabil pentru toţi trei: cât el sugea de mai multe ori pe noapte. Chiar şi atunci adormea la el în pătuţ şi abia la prima masă, pe la 12, 1 noaptea rămânea la noi în pat pentru că eu dormeam de fapt în time ce el se hrănea.
Când a început să se mişte, să ne dea picioare în burtă şi să cadă din pat, l-am lăsat să doarmă în patul lui şi pe la cinci luni dormea deja în camera lui.
Dacă Vlad s-ar fi împorivit acestor schimbări probabil că ne-am fi adaptat şi noi.
Ce mi-a plăcut mie la attachment parenting este principiul conform căruia cu cât copilul ese mai ataşat de părinţi în copilăria mică cu atât despărţirea lui de părinţi la vârsat adultă va fi mai uşoară şi mai deplină.
Cu cât îi acorzi copilului mai multă atenţie, grijă, dragoste, cu cât îi respecţi mai mult dorinţele şi deciziile cu atât şi el va înţelege şi va accepta mai uşor deciziile tale (decizia de a te întoarce la muncă, decizia de dormi în paturi separate, decizia de a pleca 2 zile departe de el).
Ar mai fi de povestit dar va trebui sa mă scuzaţi acum, mă duc să redevin licean pentru o după-amiază!
9 comments:
aşa aţi făcut şi cu laureta, aţi lăsat-o să-şi asume deciziile şi n-a mai revenit. vreau gagică!
laureta nu e gagica pentru tine. tu i-ai intins ei o mana si ea a dat sa te muste. ce a fost cu smsul empatic? legat de mailul empatic?
atrag în jurul meu oameni care plîng, ca să simt şi eu ce simţi tu. dacă nu, îi fac să plîngă, da' prefer să îi atrag. poate, dragă mihai, avem o vocaţie, atragem sufletele plîngăcioase. sîntem un fel de maici tereji, cum ar veni. să ştii că nici nu-i rău.
dar tot am nevoie de gagică!
azi se împlineşte un an de cînd l-am cunoscut pe guţă yodda. acum sărbătorim la simona pe blog. :)
@nedormitul, o intrebare: ai intrat in criza (de timp) si tu, mai baiatule ? vrei sa te asezi la casa ta ? se stringe latul ? simti ca devii batrin si vrei sa te reproduci ? tu crezi ca e asa usor sa cresti un copil ? nu-ti dai seama ca aici e o conspiratie ? crezi ca viata e asa de roz ca parinte ? mai bine mai profiti de timpul si de libertatea asta care ti se ofera. mda, pina la urma au fost mai multe intrebari si un sfat, bonus.
vreau să văd şi io cum e
si daca nu-ti place, ce faci ? nu mai poti da inapoi. adica poti teoretic, dar e cam de cacao.
sînt masochist. cu cît nu îmi place mai mult, cu atît îmi va plăcea mai tare.
@treibădică: prefer o gagică violentă. cunoşti ceva? prefer una care să îmi dea în cap cu o tigaie de teflon de 500 g sau cu o tavă din aia de sticlă de 5 kile.
Asteptam si partea a doua a raspunsului :)
Alina
Trimiteţi un comentariu