marţi, martie 31, 2009

20 din 365

Luni, 30 martie 2009. Szimbad citește la BCU.

19 din 365

Duminică dimineața, 29 martie 2009, parcul Bazilescu.

luni, martie 30, 2009

The winner is ...

Urnele s-au închis duminică la 18.00, dar ne-a luat ceva să dezbatem. Acum știm cu siguranță cine merită să câștige o masă romantică și cazare pentru o noapte în marele oraș. Câștigătorii sunt Laureta și, v-ați dat seama, Neeedorrrmitul! Dragi comentatori, vă invităm la București, sâmbăta asta, să vă luați premiul și să vă bucurați de el așa cum se cuvine. Premiul inițial ni s-a părut prea mic pentru așa un schimb de comentarii, așa că plusăm. Ne angajăm să plătim și consumația pentru cel mult cinci însoțitori (de fiecare, adică zece în total).

Este foarte probabil ca treibădică să părăsească Bucureștiul pentru o locație mai pitorească, dar asta nu înseamnă că nu puteți bea și mânca tot ce vă trece prin cap la La Scena, toată noaptea. Toată consumația va fi trecută pe caiețel, la rubrica Premianți, iar treibădică va achita în prima zi lucrătoare. Patronul localului știe de voi și v-așteaptă cu mare entuziasm și plin de speranță că veți scrie o cronică favorabilă pe blogurile voastre (sau veți comenta de bine pe ale noastre).

Nu ezitați să ne puneți orice întrebare vă-ncearcă și pentru asta aveți adresa noastră de mail. Sperăm să ne vedem sănătoși și bucuroși la capitală.

LE: Nu știm ce se joacă în pod, dar bineînțeles că puteți să mergeți și voi și însoțitorii și ...

duminică, martie 29, 2009

18 din 365

Sâmbătă, 28 martie 2009. Cei trei Bădică și girafa obedientă au fost invitați la ziua lui Ștefănuț.

sâmbătă, martie 28, 2009

scurt de weekend

Ne-am emoţionat sâmbătă dis de dimineaţă gândindu-ne la prietenii imaginari pe care nu îi avem încă dar pe care îi vom uita de îndată ce-i vom inventa. Ia poftiți de vă emoționați și voi!

An Imaginary Life, by Steve Baker.


17 din 365

Vineri, 27 martie 2009, 5 p.m. Piața Chibrit, etajul 8.

16 din 365

Joi, 26 martie, 11 a.m. Muzeul Theodor Aman (momentan în renovare).

joi, martie 26, 2009

15 din 365

Miercuri, 25 martie 2009, ora 6p.m. Piața Romană din fuga 300lui.

miercuri, martie 25, 2009

Dezlegare la pește

Poftă bună, nedormitule!

1, 2, 3 și ...

Vă mai amintiți de postul meu lacrimogen Comentează că contează? Uite că s-a mai gândit cineva și încă cineva la asta, dar au pus la bătaie și niște premii haioase, mă rog e același premiu, dar se dă de două ori. Iată o șansă de a câștiga o geantă tare pentru laptop pentru cei pregătiți să renunțe la anonimat (după criteriile lui Manafu) și să comenteze cât pot, dar unde trebuie. Care sunteți gata să câștigați o geantă Mamba Sling Blue sau, de ce nu, două genți Mamba Sling Blue, băgați că timpul e scurt.


Eu speram să introducă la RBF 2010 sau măcar 2011, categoria cel mai tare comentator, dar am sa preiau modelul lui Cristi si nu am sa mai astept. Am sa lansez chiar eu un concurs cu titlul Cel mai tare schimb de comentarii romantice dintre Laureta Postăvaru și Nedormitul.


Premiul pe care îl vor putea câștiga cei doi concurenți va fi o seară romantică (totul plătit, băutură, mâncare, cazare și bilete la teatru) în La Scena, pentru o singură noapte și o poză de grup cu cei treibădică. Declaratiile romantice, comentariile dacă vreți, trebuie făcute doar la acest post, iar urnele se vor închide duminică la ora 18.00. Nu vor fi luate în calcul decât comentariile celor doi concurenți.


Ce mai așteptați?

14 din 365

Marți, 24 martie 2009. Irina și Vlad.

marţi, martie 24, 2009

Un spectacol de culoare și viață care cuprinde aproximativ 100 de tone de apă



Nu am mai auzit de turiști fericiți de la poveștile lui Neagrigore despre Delta Dunării, ca să nu mai spun că acvariul ăsta cu rechini, moruni și beta splendens este un pas înainte pentru Tulcea, pentru România și, bineînțeles că v-ați dat seama, pentru Europa. Sper că va fi un pas înainte și pentru civilizațiile extraterestre care vor invada Pământul și vor extermina rasa tulceană.


Eu aș vinde la ieșire pește mandarin în formă de veveriță. Știu că rețeta nu este autohtonă, dar are legătură cu Tulcea. Este din zona Suzhoului, sună moldovenește, dar ăsta e un oraș înfrățit cu Tulcea (dovada), acum mult timp, când eu și prietenii mei nu aveam mai mult de 16 ani, unii 14.


Unde sunt braconierii de altă dată, cu fețele lor bărboase și pitorești, care îți dădeau un sac de beta splendens, pterophillum scalare și carasius auratus pe o sticluță de parfum rusesc cu miros de trandafiri?

13 din 365

Luni, 23 martie 2009, Jilava. Fortul 13.

Sîmbătă stingem lumina

duminică, martie 22, 2009

12 din 365

duminică, 22 martie 2009, Teatrul de vară din Parcul Bazilescu, după ce am făcut piața la prețuri promoționale.

Cum am petrecut ziua lui Ephrem

22 martie 2007. Vladuț nu are cum să-și amintească dar îi povestim noi. Îi povestim că atunci s-a alăturat grupului Otalesc cel mai tânăr și roșcovan membru: Ephrem.
Pentru că nu putem fi cu ei fizic ci doar în spirit am procedat în felul următor. În cinstea lui Ephrem Otal, Vlăduț a purtat unul din tricourile otalești. Știm sigur că obiectul vestimentar a aparținut lu Ephrem căci i l-am făcut cadou chiar noi, părinții lui Vlăduț, pe vremea când nu eram părinții lui Vlăduț. Atâta am știut, atâta am făcut:

LA MULȚI ANI, EPHREM!

11 din 365

sâmbătă, 21 martie 2009. Am plecat să găsim blugi pentru El și ne-am întors cu teniși înflorați pentru Ea.

sâmbătă, martie 21, 2009

Ziua internațională de spus povești

Ieri a fost World Storytelling Day, iar tema de anul ăsta a fost Vecinii.


M-am gândit să vă spun și eu o poveste despre vecini, dar mi-ar fi plăcut să fie una hazlie ca cea a cuplului din American Beauty care se duce să-i dea un curcan de bun-venit colonelului nazist. Mi-am dat seama că nu am povești haioase cu vecini. Nu îmi vin în minte decât eșecuri și recăderi în încercarea de a fi un bun vecin, ori muzica dată la maxim, ori bătut în calorifere, inundații, igrasie, amenzi pentru tulburarea liniștii publice și altele. Nu știu nici măcar o poveste pasională de dragoste, spionată de după draperii, care să aibă protagoniști celebri, actori principali ai prosperității comunitare sau cel puțin un incediu ori o explozie de butelie.


Tot ce aș putea spune despre vecini se împarte între babe care trag cu ochiul pe vizor când aud liftul, muncitori beți care greșesc ușa și intră la tine, manele date tare la un grătar la garaj sau meciuri din campionatul turcesc urmărite cu sonorul la maxim. Asta dacă nu se pun vecini și oamenii cu care stai în același apartament, dar asta sigur e altă poveste.


Ultima întâlnire pe care am avut-o cu un vecin a fost cu câteva zile înainte să renunțăm la centru pentru periferie. Simina era plecată la o sindrofie, iar eu încercam să stau singur cu Vlad. Nu prea îmi ieșea, copilul era copleșit de anxietatea separării de mamă și zbiera cât îl țineau plămânii. Eu încercam să îl amuz stând în cap, dar nu mergea de niciun fel. Se aude soneria, revin în două picioare și ușor amețit mă duc să deschid. V-ați dat seama, vecinul de lângă, turc de felul lui care într-o discuție cât se poate de politicoasă, mă întreabă dacă nu s-ar putea să mutăm copilul în altă cameră. Plânge toată noaptea și nu pot să dorm, imi zice. Îi zâmbesc amețit și îi spun că nu e adevărat. Poate e alt copil care plânge, al nostru e foarte cuminte și adoarme imediat! În timpul acestei discuții, Vlad se târâse în hol și zbiera de acolo, parcă mai tare. Turcul se uită la el și îmi zice Frumos copil, are personalitate! Da, seamănă cu mama lui, îi răspund. Discuția derapează, eu începând să-i explic că e destul de greu de schimbat camera copilului, fiind doar două camere, iar mie îmi place să adorm la OTV, cu țigarea aprinsă, dar îmi scapă că oricum ne mutăm în weekend. Foarte rar, am văzut pe cineva să se lumineze la față atât de sincer. Atunci e în regulă, îmi zice și îmi întinde mâna pe care mi-o strânge foarte puternic. O zi bună!


Voi aveți povești haioase cu vecini?

O lampă şi zece chifteluţe suedeze. La pachet.

La mall e pustiu şi bine. În unele magazine nici muzica înnebunitoare nu mai răzbate din difuzoare. Foarte mulţi părinţi, copii, cărucioare. Calm. Ne place la mall în criză.

În schimb, peste drum, la Ikea nebunie maximă, aglomeraţie, la fel de mulţi copii. Ce-o mai fi şi asta? A renunţat românul să se împodobească pe sine şi s-a reprofilat către decoraţiuni interioare? Ne pregătim cu toţii bârlogul pentru vremurile grele ce vor să vină?

Ori poate chifteluţele suedeze, 20 la preţ de una, or fi cauza şi efectul sindromului Ikea?

vineri, martie 20, 2009

10 din 365

vineri, 20 martie 2009, 5 p.m.

9 din 365

joi, 19 martie 2009, 7p.m. Piața Chibrit.

Sper că nu vor fi prea multe serile în care să ne întoarcem acasă fără nicio dovadă fotografică a trecerii noastre prin zi. O să vă dați seama că așa s-a întâmplat când panoramele nocturne asupra blocurilor de la Chibrit se vor înmulți nepermis de mult. Aveți permisiunea noastră să ne trageți de urechi și de mâneci dacă v-ați săturat sa vedeți pe blog ce vedem noi pe geam. 

miercuri, martie 18, 2009

8 din 365

miercuri, 18 martie 2009, 10a.m. pe covor acasă.

Ne vedem la sală, băieți!

marţi, martie 17, 2009

Comentariile voastre contează

Mă gândesc că există parteneri de discuție care pot transforma orice subiect banal într-o povestioară palpitantă și cred că asta se poate spune și despre comentatorii pe bloguri. Comentatorii (asta dacă-i ai) pot schimba un blog plictisitor într-unul mai puțin plictisitor sau foarte puțin plictisitor și te pot ajuta să redescoperi plăcerea dialogului electronic.


Am ținut să vă spun ăsta, respectând regulile de bază ale succesului blogosferic din lumea întreagă (posturi scurte care să conțină cel mult jumătate de idee, dar scrise mic și cu multe virgule), pentru că noi avem doi comentatori absolut spectaculoși. Laureta și Nedormitul. Ne mândrim cu ei, dar și cu voi ceilalți, vechi sau noi, anonimi sau cunoscuți și sper ca la RBF 2010, să se introducă o nouă categorie la secțiunea jurizat - Cel mai spectaculos comentator pe orice blog. În mod sigur, o să vă votăm.

Mai e mult până votăm?

Married people turnout to vote at higher rates than unmarried voters, though having kids decreases their turnout (“Family Structure and Voter Turnout”, Nicholas H. Wolfinger and Raymond E. Wolfinger, Social Forces, June 2008, pp.1513-1528).

Via Discoveries\Contexts blogs.



verde crud


Ieri, pe soare, am ieșit la iarbă verde. Un părculeț de pe Kiseleff ne-a făcut cu ochiul și ne-am trântit în iarbă (unii pentru prima oară în viață). Iarba a fost degustată, desigur, căci altfel experiența nu ar fi fost completă. Verdictul e favorabil: iarba e bună, mai ales când e verde și crudă; poate fi asortată cu un pumnuleț de pământ.

7 din 365


marți, 17 martie 2009, 2p.m. acasă.

Nu stăm chiar așa de prost cu numărătoarea până la 10. Știm că după 5 nu urmează 7; dar am decis că fotografia cu numărul 6 (din 365) va fi cea din postul precedent cu Vlad dormind în wrap, în spatele meu. Dealtfel și Ziarul Copiilor a decretat-o Poza Zilei.

luni, martie 16, 2009

Rucsăcel

Am încercat în dimineaţa asta legatul Vlăduţului în wrap în spate. Şi ne-a ieşit atât de bine încât, vreme ce eu mă fâţăiam să pozez reuşita, Vlad a şi adormit. Semn bun.

Nu mă îndur să-l dezleg ca să nu-l trezesc. Stăm aşa. Uite, pot chiar să scriu pe blog.

Iată şi un filmuleţ cu tehnica:

duminică, martie 15, 2009

Women are heroes

Autorul proiectului Face 2 Face, are acum un altul, Woman are heroes, despre femei afectate de violență și sărăcie. Via Contextsblogs, dar puteți merge direct la sursă aici.





Dacă JR spera că Face 2 Face se va continua cu un proiect Hand in Hand, despre noul lui proiect, nu spune nimic. Din același motiv scoatem și noi rubrica de comentarii la postul ăsta.

Cam așa arată favela, după ce JR termină de lipit printurile.











5 din 365

duminică, 15 martie 2009, 12 a.m., parcul Agronomiei.

sâmbătă, martie 14, 2009

4 din 365

14 martie, 6p.m. Catch me if you can!

3 din 365


13 martie 2009, 3 p.m. Clubul Țăranului. Din seria "mătușile lui Vlad" v-o prezentăm azi pe... Ioana mică!!!

vineri, martie 13, 2009

Bună dimineața, RoBlogFest!

Lucrurile nu merg bine, socialmente, cum ar spune Nimigean. Am încercat aseară transmisiunea în direct de la RoBlogFest 09 și am prins un concert live HIQ. Am simțit dintr-o dată nevoia să ascult ceva metal dat la maxim. Dormea Vlad, așa că nu am putut să fac asta și am adormit, dar am visat foarte urât și m-am trezit nervos. Ce naiba, Peter Ratajczyk nu răspundea la telefon și organizatorii n-au găsit s-aducă decât trupa asta pentru un live de noapte? Ceva mai proaspăt n-aveau? Bine că s-a terminat!


Santana la B'ESTFEST 2009



Pe 4 iulie, la B'ESTFEST 2009.

joi, martie 12, 2009

2 din 365


12 martie 2009

Urmăm îndemnul Nedormitului și vă lăsăm să ghiciti: cine, unde si mai ales de ce?

LE: 12 martie 2009. 2 p.m.. BCU (Biblioteca Centrală Univesitară), clădirea veche incendiată în decembrie '89 acum recondiționată. Fereastra dă spre Piața Palatului Regal.

365Bădică

Proiectul e simplu: timp de un an de zile, al treilea an împreună, câte o poză în fiecare zi. Fotograful poate fi el sau ea, sau amândoi, sau chiar un străin binevoitor („Ne faceţi şi nouă o poză cu statuia?“). Vom folosi camera foto, camera de la telefon şi chiar camera de la laptop. Vom poza casa, cerul, blocul de vizavi, copilul, vitrine, oameni, comentatori de pe blog, detalii, intersecţii. La sfârşitul zilei vom alege o poză, una singură.

Nu ne întrebaţi la ce ne foloseşte pentru că nu ştim încă. Ca şi pierdutul timpului pe blog, e de joacă.

Suntem gata? Sunteţi gata? Începem!

11 martie 2009 – 5 p.m., Magistrala 4.

miercuri, martie 11, 2009

Îndemn la o viață mai sănătoasă II

Și voi la fel jucați șah? În patru? Hmmm, dar spartak vă dădeau bunicii? Să creșteți mari și frumoși ca marinarii din imagine?


Aceeași sursă.

Îndemn la sănătate pe timp de criză

Cu toții știm că lumea era mult mai sănătoasă pe vremea comuniștilor! De ce, puteți vedea și voi în pozele de mai jos. Noi nu vom îndemna la psihiatru, ci la toleranță pe bloguri între comentatorii anonimi. Așadar, renunțați la anonimat (măcar așa de exercițiu) și urmați cu strictețe normele de politețe blogosferice. Haideți să fim iar sănătoși și politicoși cum erau odinioară străbunicii bunicilor mamelor și mătușilor surorilor noastre.


Imagini din arhiva Muzeului Național de Istorie - Comunismul în România.

luni, martie 09, 2009

no paparazzi!


bune de pus în rama digitală (va urma)

mănînc iaurt


duminică, martie 08, 2009

delete this blog

Cel puțin odată pe lună gîndul ne trece prin cap. Mihai verbalizează cel mai des: Hai să-l închidem că m-am plictisit!

Singurul motiv pentru care Treibădică continuă să locuiască blogosfera este caracterul lui de personaj fictiv. Dacă ar fi fost viu i-aș fi tras demult două palme ca să se trezească din realitatea lui roz cu picățele. Cine te crezi mata, musiu Treibădică de ne arăți în fiecare zi cît de frumoși putem să fim și cît de urîți suntem uneori? Tare l-aș smotoci pe Treibădică ăsta și l-aș condamna la moarte prin uitare. E simplu: Delete this blog.

Apoi mi se face milă: Și ce dacă e atît de neverosimil de roz? Până la urmă nimeni nu își inchipuie că el există cu adevărat. Nimeni nu crede că l-ar putea întîlni pe stradă, de pildă, la piață sau la poștă.


Și ca să nu credeți că glumesc ori exagerez iată ce a mai pus azi la cale Treibădică. În-gro-zi-tor!



pîine nouă în casă nouă


Cea mai mare, înaltă și pufoasă pîine pe care a produs-o vreodată brutăria Treibădică.

vineri, martie 06, 2009

Cum am reluat comunicarea cu Simbad...

Vă mai amintiți cum a scăpat-o Simona Tache pe Simina de violența conjugală? Vreau să vă spun că navigatul pe bloguri a scăpat-o încă o dată de deprivarea afectivă, cum îi place chiar soției să spună. Dădeam din http în http și deodată îmi dau seama că nu am citit comentariile de la Angajăm Târcovnic. Piesa am ascultat-o mai de mult, în liceu cred, iar postul l-am re...-citit chiar și azi de dimineață. Comentariile însă nu le citisem. Nu știu ce m-a îndemnat să apăs, să văd cele 8 comentarii. Mi-a luat vreo zece minute să mă opresc din râs și cred că dura mai mult dacă nu sărea Simina să mă întrebe grijulie ce s-a întâmplat. După câțiva pumni în spate și un hai că trece, mi-am revenit, dar pentru cei care nu frecventează Tachepedia, cu frica Sfântului Yodda Guțăzătorul, am să dau un copy\paste să vadă și ei.

First blog I read after wakeup from sleep today!

________________________
Proven! How to cure Acne Naturally.Email to [...] for more information.

proven how to cure spamache from mike naturally big boobs acne nati meir keep up the good worke heal me captain my captain


În plus: cred că reluarea comunicării cu soția mea, în această situație, nu s-ar fi întâmplat dacă locuiam într-o vilă și fiecare își consulta internetul la alt etaj.

One Red Dot

Am să vă arăt ce l-a ajutat pe Vlad să înțeleagă permanența obiectelor (obiectele continuă să existe chiar dacă el nu le vede). Am înțeles de la amicul nostru Brazelton că permanența obiectelor face trecerea către permanența persoanelor (noi existăm chiar dacă el nu ne vede), care se va produce începând cu vârsta de 9 luni, cam cât are Vlad acum.


Mie mi se pare că înțelegerea asta este de fapt primul pas spre marea pierdere a obiectului de mai târziu, dar asta va apărea când o să intre Vlad la liceu, iar pe noi ne preocupă să scăpăm cu viață zilele astea. Am sperat ca nervozitatea lui să dispară odată cu cutiile de banane surinameze, dar n-a fost așa. Aștept cu nerăbdare ca această înțelegere să apară cât mai repede pentru că ne-a omorât cu zbieretele de când ne-am mutat.


Hai că m-am pierdut în detalii! Cartea care l-a ajutat se cheamă One Red Dot și o vom face cadou după ce Vlad va înțelege perfect permanența obiectelor.






9 luni si 2 dinti

Vedenii de la etajul 8

Aproape că ne-am mutat! Cred că putem spune asta dacă am apucat să vedem deja două filme și să comentăm pe bloguri, în plus nicio cutie de banane nu mai e la vedere.


Nu am explorat cartierul decât până la metrou și...-napoi, dar ne place. Pe seară, când se întorc oamenii de la muncă e o atmosferă liniștită, ca-n sanatoriul de la Predeal, după masa de prânz și asta ne mai calmează și pe noi. Mie întotdeauna mi-a plăcut mai mult periferia decât centrul, nu știu Simbad ce părere are despre asta.


Pentru că este un apartament mic, ne întâlnim mult mai des, ceea ce nu puteam spune și despre fostul apartament, în care fiecare avea teritoriul foarte bine delimitat, iar întâlnirile noastre se făceau după reguli stricte. Vlad nu s-a adaptat încă, dar avem timp și pentru asta. Hai că nu ne mai lăudăm, vă lăsăm pe voi să spuneți ce credeți despre ce vedem noi din mini-bucătăria noastră.