marţi, martie 31, 2009
luni, martie 30, 2009
The winner is ...
Este foarte probabil ca treibădică să părăsească Bucureștiul pentru o locație mai pitorească, dar asta nu înseamnă că nu puteți bea și mânca tot ce vă trece prin cap la La Scena, toată noaptea. Toată consumația va fi trecută pe caiețel, la rubrica Premianți, iar treibădică va achita în prima zi lucrătoare. Patronul localului știe de voi și v-așteaptă cu mare entuziasm și plin de speranță că veți scrie o cronică favorabilă pe blogurile voastre (sau veți comenta de bine pe ale noastre).
Nu ezitați să ne puneți orice întrebare vă-ncearcă și pentru asta aveți adresa noastră de mail. Sperăm să ne vedem sănătoși și bucuroși la capitală.
LE: Nu știm ce se joacă în pod, dar bineînțeles că puteți să mergeți și voi și însoțitorii și ...
duminică, martie 29, 2009
sâmbătă, martie 28, 2009
scurt de weekend
Ne-am emoţionat sâmbătă dis de dimineaţă gândindu-ne la prietenii imaginari pe care nu îi avem încă dar pe care îi vom uita de îndată ce-i vom inventa. Ia poftiți de vă emoționați și voi!
An Imaginary Life, by Steve Baker.
16 din 365
joi, martie 26, 2009
miercuri, martie 25, 2009
1, 2, 3 și ...
Vă mai amintiți de postul meu lacrimogen Comentează că contează? Uite că s-a mai gândit cineva și încă cineva la asta, dar au pus la bătaie și niște premii haioase, mă rog e același premiu, dar se dă de două ori. Iată o șansă de a câștiga o geantă tare pentru laptop pentru cei pregătiți să renunțe la anonimat (după criteriile lui Manafu) și să comenteze cât pot, dar unde trebuie. Care sunteți gata să câștigați o geantă Mamba Sling Blue sau, de ce nu, două genți Mamba Sling Blue, băgați că timpul e scurt.
Eu speram să introducă la RBF 2010 sau măcar 2011, categoria cel mai tare comentator, dar am sa preiau modelul lui Cristi si nu am sa mai astept. Am sa lansez chiar eu un concurs cu titlul Cel mai tare schimb de comentarii romantice dintre Laureta Postăvaru și Nedormitul.
Premiul pe care îl vor putea câștiga cei doi concurenți va fi o seară romantică (totul plătit, băutură, mâncare, cazare și bilete la teatru) în La Scena, pentru o singură noapte și o poză de grup cu cei treibădică. Declaratiile romantice, comentariile dacă vreți, trebuie făcute doar la acest post, iar urnele se vor închide duminică la ora 18.00. Nu vor fi luate în calcul decât comentariile celor doi concurenți.
Ce mai așteptați?
marţi, martie 24, 2009
Un spectacol de culoare și viață care cuprinde aproximativ 100 de tone de apă
Nu am mai auzit de turiști fericiți de la poveștile lui Neagrigore despre Delta Dunării, ca să nu mai spun că acvariul ăsta cu rechini, moruni și beta splendens este un pas înainte pentru Tulcea, pentru România și, bineînțeles că v-ați dat seama, pentru Europa. Sper că va fi un pas înainte și pentru civilizațiile extraterestre care vor invada Pământul și vor extermina rasa tulceană.
Eu aș vinde la ieșire pește mandarin în formă de veveriță. Știu că rețeta nu este autohtonă, dar are legătură cu Tulcea. Este din zona Suzhoului, sună moldovenește, dar ăsta e un oraș înfrățit cu Tulcea (dovada), acum mult timp, când eu și prietenii mei nu aveam mai mult de 16 ani, unii 14.
Unde sunt braconierii de altă dată, cu fețele lor bărboase și pitorești, care îți dădeau un sac de beta splendens, pterophillum scalare și carasius auratus pe o sticluță de parfum rusesc cu miros de trandafiri?
duminică, martie 22, 2009
12 din 365
Cum am petrecut ziua lui Ephrem
11 din 365
sâmbătă, martie 21, 2009
Ziua internațională de spus povești
Ieri a fost World Storytelling Day, iar tema de anul ăsta a fost Vecinii.
M-am gândit să vă spun și eu o poveste despre vecini, dar mi-ar fi plăcut să fie una hazlie ca cea a cuplului din American Beauty care se duce să-i dea un curcan de bun-venit colonelului nazist. Mi-am dat seama că nu am povești haioase cu vecini. Nu îmi vin în minte decât eșecuri și recăderi în încercarea de a fi un bun vecin, ori muzica dată la maxim, ori bătut în calorifere, inundații, igrasie, amenzi pentru tulburarea liniștii publice și altele. Nu știu nici măcar o poveste pasională de dragoste, spionată de după draperii, care să aibă protagoniști celebri, actori principali ai prosperității comunitare sau cel puțin un incediu ori o explozie de butelie.
Tot ce aș putea spune despre vecini se împarte între babe care trag cu ochiul pe vizor când aud liftul, muncitori beți care greșesc ușa și intră la tine, manele date tare la un grătar la garaj sau meciuri din campionatul turcesc urmărite cu sonorul la maxim. Asta dacă nu se pun vecini și oamenii cu care stai în același apartament, dar asta sigur e altă poveste.
Ultima întâlnire pe care am avut-o cu un vecin a fost cu câteva zile înainte să renunțăm la centru pentru periferie. Simina era plecată la o sindrofie, iar eu încercam să stau singur cu Vlad. Nu prea îmi ieșea, copilul era copleșit de anxietatea separării de mamă și zbiera cât îl țineau plămânii. Eu încercam să îl amuz stând în cap, dar nu mergea de niciun fel. Se aude soneria, revin în două picioare și ușor amețit mă duc să deschid. V-ați dat seama, vecinul de lângă, turc de felul lui care într-o discuție cât se poate de politicoasă, mă întreabă dacă nu s-ar putea să mutăm copilul în altă cameră. Plânge toată noaptea și nu pot să dorm, imi zice. Îi zâmbesc amețit și îi spun că nu e adevărat. Poate e alt copil care plânge, al nostru e foarte cuminte și adoarme imediat! În timpul acestei discuții, Vlad se târâse în hol și zbiera de acolo, parcă mai tare. Turcul se uită la el și îmi zice Frumos copil, are personalitate! Da, seamănă cu mama lui, îi răspund. Discuția derapează, eu începând să-i explic că e destul de greu de schimbat camera copilului, fiind doar două camere, iar mie îmi place să adorm la OTV, cu țigarea aprinsă, dar îmi scapă că oricum ne mutăm în weekend. Foarte rar, am văzut pe cineva să se lumineze la față atât de sincer. Atunci e în regulă, îmi zice și îmi întinde mâna pe care mi-o strânge foarte puternic. O zi bună!
Voi aveți povești haioase cu vecini?
O lampă şi zece chifteluţe suedeze. La pachet.
La mall e pustiu şi bine. În unele magazine nici muzica înnebunitoare nu mai răzbate din difuzoare. Foarte mulţi părinţi, copii, cărucioare. Calm. Ne place la mall în criză.
În schimb, peste drum, la Ikea nebunie maximă, aglomeraţie, la fel de mulţi copii. Ce-o mai fi şi asta? A renunţat românul să se împodobească pe sine şi s-a reprofilat către decoraţiuni interioare? Ne pregătim cu toţii bârlogul pentru vremurile grele ce vor să vină?
Ori poate chifteluţele suedeze, 20 la preţ de una, or fi cauza şi efectul sindromului Ikea?
vineri, martie 20, 2009
9 din 365
marţi, martie 17, 2009
Comentariile voastre contează
Mă gândesc că există parteneri de discuție care pot transforma orice subiect banal într-o povestioară palpitantă și cred că asta se poate spune și despre comentatorii pe bloguri. Comentatorii (asta dacă-i ai) pot schimba un blog plictisitor într-unul mai puțin plictisitor sau foarte puțin plictisitor și te pot ajuta să redescoperi plăcerea dialogului electronic.
Am ținut să vă spun ăsta, respectând regulile de bază ale succesului blogosferic din lumea întreagă (posturi scurte care să conțină cel mult jumătate de idee, dar scrise mic și cu multe virgule), pentru că noi avem doi comentatori absolut spectaculoși. Laureta și Nedormitul. Ne mândrim cu ei, dar și cu voi ceilalți, vechi sau noi, anonimi sau cunoscuți și sper ca la RBF 2010, să se introducă o nouă categorie la secțiunea jurizat - Cel mai spectaculos comentator pe orice blog. În mod sigur, o să vă votăm.
Mai e mult până votăm?
Via Discoveries\Contexts blogs.
verde crud
7 din 365
luni, martie 16, 2009
Rucsăcel
Am încercat în dimineaţa asta legatul Vlăduţului în wrap în spate. Şi ne-a ieşit atât de bine încât, vreme ce eu mă fâţăiam să pozez reuşita, Vlad a şi adormit. Semn bun.
Nu mă îndur să-l dezleg ca să nu-l trezesc. Stăm aşa. Uite, pot chiar să scriu pe blog.
Iată şi un filmuleţ cu tehnica:
duminică, martie 15, 2009
Women are heroes
sâmbătă, martie 14, 2009
vineri, martie 13, 2009
Bună dimineața, RoBlogFest!
joi, martie 12, 2009
2 din 365

365Bădică
Proiectul e simplu: timp de un an de zile, al treilea an împreună, câte o poză în fiecare zi. Fotograful poate fi el sau ea, sau amândoi, sau chiar un străin binevoitor („Ne faceţi şi nouă o poză cu statuia?“). Vom folosi camera foto, camera de la telefon şi chiar camera de la laptop. Vom poza casa, cerul, blocul de vizavi, copilul, vitrine, oameni, comentatori de pe blog, detalii, intersecţii. La sfârşitul zilei vom alege o poză, una singură.
Nu ne întrebaţi la ce ne foloseşte pentru că nu ştim încă. Ca şi pierdutul timpului pe blog, e de joacă.
Suntem gata? Sunteţi gata? Începem!
11 martie 2009 – 5 p.m., Magistrala 4.
miercuri, martie 11, 2009
Îndemn la o viață mai sănătoasă II
Aceeași sursă.
Îndemn la sănătate pe timp de criză



luni, martie 09, 2009
duminică, martie 08, 2009
delete this blog
Cel puțin odată pe lună gîndul ne trece prin cap. Mihai verbalizează cel mai des: Hai să-l închidem că m-am plictisit!
Singurul motiv pentru care Treibădică continuă să locuiască blogosfera este caracterul lui de personaj fictiv. Dacă ar fi fost viu i-aș fi tras demult două palme ca să se trezească din realitatea lui roz cu picățele. Cine te crezi mata, musiu Treibădică de ne arăți în fiecare zi cît de frumoși putem să fim și cît de urîți suntem uneori? Tare l-aș smotoci pe Treibădică ăsta și l-aș condamna la moarte prin uitare. E simplu: Delete this blog.
Apoi mi se face milă: Și ce dacă e atît de neverosimil de roz? Până la urmă nimeni nu își inchipuie că el există cu adevărat. Nimeni nu crede că l-ar putea întîlni pe stradă, de pildă, la piață sau la poștă.
Și ca să nu credeți că glumesc ori exagerez iată ce a mai pus azi la cale Treibădică. În-gro-zi-tor!
vineri, martie 06, 2009
Cum am reluat comunicarea cu Simbad...
First blog I read after wakeup from sleep today!
________________________
Proven! How to cure Acne Naturally.Email to [...] for more information.
5 | GIizăs Tache
martie 4th, 2009 at 02:53
proven how to cure spamache from mike naturally big boobs acne nati meir keep up the good worke heal me captain my captain
În plus: cred că reluarea comunicării cu soția mea, în această situație, nu s-ar fi întâmplat dacă locuiam într-o vilă și fiecare își consulta internetul la alt etaj.
One Red Dot
Am să vă arăt ce l-a ajutat pe Vlad să înțeleagă permanența obiectelor (obiectele continuă să existe chiar dacă el nu le vede). Am înțeles de la amicul nostru Brazelton că permanența obiectelor face trecerea către permanența persoanelor (noi existăm chiar dacă el nu ne vede), care se va produce începând cu vârsta de 9 luni, cam cât are Vlad acum.
Mie mi se pare că înțelegerea asta este de fapt primul pas spre marea pierdere a obiectului de mai târziu, dar asta va apărea când o să intre Vlad la liceu, iar pe noi ne preocupă să scăpăm cu viață zilele astea. Am sperat ca nervozitatea lui să dispară odată cu cutiile de banane surinameze, dar n-a fost așa.
Hai că m-am pierdut în detalii! Cartea care l-a ajutat se cheamă One Red Dot și o vom face cadou după ce Vlad va înțelege perfect permanența obiectelor.
Vedenii de la etajul 8
Aproape că ne-am mutat! Cred că putem spune asta dacă am apucat să vedem deja două filme și să comentăm pe bloguri, în plus nicio cutie de banane nu mai e la vedere.
Nu am explorat cartierul decât până la metrou și...-napoi, dar ne place. Pe seară, când se întorc oamenii de la muncă e o atmosferă liniștită, ca-n sanatoriul de la Predeal, după masa de prânz și asta ne mai calmează și pe noi. Mie întotdeauna mi-a plăcut mai mult periferia decât centrul, nu știu Simbad ce părere are despre asta.
Pentru că este un apartament mic, ne întâlnim mult mai des, ceea ce nu puteam spune și despre fostul apartament, în care fiecare avea teritoriul foarte bine delimitat, iar întâlnirile noastre se făceau după reguli stricte. Vlad nu s-a adaptat încă, dar avem timp și pentru asta. Hai că nu ne mai lăudăm, vă lăsăm pe voi să spuneți ce credeți despre ce vedem noi din mini-bucătăria noastră.



