50 din 365

Miercuri, 29 aprilie 2009. Și totuși, pe lângă terasa mețeristă este Muzeul. Merită să mai intrați din cînd în când. Noi descoperim de fiecare dată ceva nou.

49 din 365

Marți, 28 aprilie 2009. Cișmigiul fără copil.

48 din 365

Luni, 27 aprilie 2009. În vizită oficială la Simona și Ion.

Înțărcare de comun acord

Știm că decizi de a înțărca copilul e dificilă și de multe ori traumatică pentru copil și pentru mamă, ba poate și pentru tată. Pariul nostru este să facem o înțărcare naturală, firească și de comun acord.

Adepții înțărcării naturale spun că ea se întâmplă numai după vârsta de 2 ani. Mi se pare o limită artificială. Dacă e să îmi ascult copilul și să colaborez cu el la treaba asta cu înțărcatul, am să vă mărturisesc că de mult mi-a părut că își pierde interesul față de sânul matern. Tocmai pentru că nu vreau să îl forțez cu nimic, nu vreau să îl forțez nici să sugă nici să nu sugă.

Astăzi i-am dat lapte din biberon la masa de dimineață și m-a privit la fel de dulce ca în fiecare dimineață. Nu vreau să renunțăm încă la masa de seara dar cine știe, dacă se întîmplă nu am de gînd să transform asta într-o tragedie.

Mai mult, alăptarea e un eveniment și o decizie de familie; nu e numai între mamă și copil. Mihai a participat activ la debuturile dificile ale alăptarii lui Vlad și am încredere în opinia lui de azi: Nu vezi că e pregătit demult de înțărcare? M-am burzuluit la el cînd mi-a spus asta dar adevărul e că nu, nu văd, pentru că deocamdată nu sunt eu pregătită pentru înțărcare. Definitivă, de tot, adică să nu mai am deloc, da deloc, nu.

Diversificarea a pornit și merge în continuare foarte bine tocmai pentru că am urmat dorințele lui Vlad și intuițiile noastre. Pînă la proba contrarie, nu recunosc autoritate deasupra intuițiilor noastre părintești și a înțelepciunii copilului nostru care știe ce, cum și cât îi trebuie.

Weekend cu Lenin dar fără Vlad

Un experiment crucial s-a derulat în acest weekend, experiment pe care-l declarăm un succes. Am petrecut prima noapte separați de Vlad, iar el a trebuit să adoarmă și să se trezească fără lăpticul de mamă, dar și fără mamă.

Se pare totuși că Vlad era mult mai pregătit decât noi pentru o asemenea separare. Bunicii au predat duminică la prînz un copil vesel, hrănit, dormit și mulțumit. Părinții au pierdut noaptea prin cârciumi, au dormit până la 12 și l-au vizitat pe tovarășul Lenin la locul său de odihnă, nu neapărat vesnică, la palatul Mogoșoaia.

Înțărcarea treptată pe care o încercăm de câteva luni pare să funcționeze. Dar întrebarea persistă. Cine e mai greu de înțărcat: Vlad sau mă-sa?

47 din 365. brâncovenească.

Duminică, 26 aprilie 2009 la palatul Mogoșoaia.

46 din 365

Sîmbătă, 25 aprilie 2009. Vlad si ingerasii cu balamale ai lui Beatrice. La Tîrgul de handmade pentru copii.

45 din 365

Vineri, 24 aprilie 2009. Medication time.

44 din 365

Joi, 23 aprilie 2009. Balaurul pe cand se credea Sf. Gheorghe.

P.S. Ne-am cam săturat si noi să tot vedem poze cu balaurul Băiețel, dar decat să vedem poze cu noi sau cu voi, mai bine cu ei.

ati simtit

cutremurul?
Noi da. Doamna Trei spala vase. Domnul Trei auzea ceva afara. Venea cutremurul.
Primul gînd: ce bine că Vlad e in tabără la bunici, in casa, pe pamant si nu la etajul 8 la Piata Chibrit.
Al doilea gand: dar noi ce cautam la etajul 8?
Al treilea gand: bine că mi-e mai frica de lifturi decat de cutremure. Mergem la o carciuma sa prindem replica?

restante. 39 si 40 din 365.

Duminică seara, 19 aprilie 2009. La pescuit, pe debarcaderul din Ceatalchioi.

Luni, 20 aprilie 2009. Undeva între satul natal al Lauretei Postavaru și Ucraina.

Ne lipseau doua zile din povestea fotografica a călătoriei de săptămâna trecută. Ramași fără baterie la aparatul de fotografiat ne-am îndreptat creativitatea către camera foto a telefonului.

De mers in weekend

La primul targ de lucrusoare handmade pentru copii. In sub_carturesti, cu peste 20 de artisti plastici, cu workshop-uri si povesti citite de Mihai Verbinschi, cu atelier foto, teatru de papusi, muzici si diverse.

Aflati mai multe aici: cine vine, ce face. Noi am pus ochii pe o salopeta cu arici de la Kihi-Kiha (daca e prea mare o punem la naftalina pentru la anul )

Vrei să schimbi lumea? Începe cu o plută!

Nu stiu daca mai citesc Mark Twain copii de azi, dacă isi mai imagineaza ca isi construiesc o pluta si fug cu tovarasii de joaca in sus pe Mississippi. In copilaria mea de pionier crescut la bloc, plutele se contruiau doar in vis. Dar daca as avea acum 15 ani m-as inscrie in tabara MMV Recycle, Raft & Race. Invitatia lor suna cel putin imbietor chiar si pentru o familie ingropata in facturi si carti de puericultura:

”MaiMultVerde si Heineken Romania te cheamă în tabără să învăţăm împreună să facem pluta. Pluta de PET-uri. Componentele plutei te aşteaptă la Busteni, pe Valea Prahovei, acolo unde le-au lăsat turiştii veniţi la iarbă verde. Vii o săptămână în tabără, înveţi cum stă treaba cu ecologia, cu orientarea în natură, cu comunicarea şi cu oengeurile.

Înveţi cum e cu leadershipul şi cum îi poţi motiva pe ceilalţi să te urmeze. Mergem în gaşcă să ecologizăm pădurea. Punem PET-urile deoparte. Seara stăm la foc de tabără şi povestim. A doua zi o luăm de la capăt. În week-end avem concert şi vin VIP-urile şi presa să ne întrebe de sănătate. La sfârşit, construim patru plute şi ne întrecem pe lac, cu vedete la cârmă şi PET-ul sub picioare. Şi tu te vei întoarce acasă mai frumos, mai deştept, mai voios şi mai lider. Şi vei putea schimba lumea, aşa cum îţi doreşti.”

Afla mai multe pe site-ul MMV. Da repede că pe 28 aprilie se termină inscrierile si ramai fara pluta!

43 din 365

Miercuri, 22 aprilie 2009.

42 din 365. didactică.

marti, 21 aprilie 2009. Vlad explică, parintii tac malc si se prefac ca inteleg.

Vlad, aport!

Mi-am surprins sotul in plin proces educativ cu fiul sau. Ii arunca o minge si incerca sa il covinga pe Vlad sa i-o aduca inapoi pentru ca el sa i-o arunce din nou. Suna cunoscut? La alte specii se numeste dresaj.
Si totusi ne e evident amandurora ca fiul nostru nu e caine. Il banuim totusi uneori ca ar fi maimutica din cauza abilitatilor de catarator si a pasiunii pentru banane.

Ziceți Amin!

Doua episoade de sorginte crestin-ortodoxa m-au pus pe ganduri in ultimele zile. Si nu, nu e vorba de taina Invierii.

Am intrat ieri din greseala la expozitia de fotografie gazduita de Ordinul Arhitectilor intr-o galerie cu aer de catacomba pe strada Arthur Verona. Pasiunea pentru Balcani si balcanisme m-a indemnat sa intru la ceva ce se chema Kosovo si Metohia in lacrimi. Eram pregatita pentru o doza de propaganda sarbeasca, dar combinatia de nationalism sarb cu fundamentalism ortodox m-a dat gata. Fotografiile nu erau extraordinare dar se străduiau să argumenteze martiriul crestin al sîrbilor în Kosova (Kosovo, pe sarbeste): biserici dărîmate, preoti, militari, morti (intotdeauna mortii sunt din tabara ta).

M-a frapat lipsa de profesionalism a organizatorilor. Intr-o tara in care nu multă lume stie diferenta dintre sloveni si slovaci, o expozitie atat de partinitoare despre razboiul dintre doua popoare balcanice nu poate fi deschisa fara un minim context, fara o minima incercare de obiectivare. Fanatismul nationalist mi se pare ridicol; cel religios mă intristeaza. Ma intristeaza pendularea ortodoxiei intre toleranta si fanatism. Ma intristeaza infratirea crestinismului cu toate ideologiile vremelnice, nationalism, fascism, legionarism si chiar comunism.

Sunt o credincioasa speriata de propria credinta.

Dar oricat de intristata as fi nu pot sa nu zambesc primind, in aceasi nota crestin-ortodoxa, urmatorul mail de la un coleg de breaslă.

1.
IERTAŢI-MĂ, fraţilor şi surorilor întru Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos !!!
,,,
AMIN !!!

2.
DUMNEZEU SĂ VĂ IERTE, CĂ MINE NU MI-AŢI GREŞIT CU NIMIC !
ziceţi AMIN !!!

3. MULŢUMIRI !!!

Cu respect şi rugăciuni Ortodoxe,
Xulescu

Născut la 17 martie ( praznicul Cuviosului Alexie-omul lui Dumnezeu, începutul anului agricol ) 1969 în Spitalul comunei Ulmu, judeţul Brăila (grupul "decreţeilor întârziaţi"-copii nedoriţi?), ca al treilea şi ultimul fiu al familiei Vasile (1933-1997)şi Margareta (1937-2001) Xulescu, consăteni în Jugureanu cu mama pictorului Ştefan Luchian, nominalizat printre cei mai celebri 10 pictori

Botezat în Sfânta Biserică cu Hramul „Sfântul Nicolae” de Părintele Paroh Constantin Stroe şi Naşii Nicolae şi Ioana Moraru

Cercetător, bibliotecar şi arhivist la Fundaţia pentru Studiul Istoriei Recente a României / Instititutul Român de Istorie Recentă, Str. General David Praporgescu, nr. 33, Bucureşti, Sector 2, cod poştal 020968, tel. + 00000000000000000fax + + 00000000000000; mobil: 000000000000000

Am secretizat desigur numele si datele de contact din semnatura expeditorului. Nu am putut sa o indepartez cu totul caci m-a fermecat aceasta varianta istoricista a semnaturii electronice.

Marturisesc totusi ca nu am urmat indicatiile scenice si nu am spus Amin la locul indicat (punctul 2). Iertati-ma! Multumiri! Ziceti amin!

Din nou în Piața Chibrit

Ne-am întors la București de vreo două zile, dar ne-ar plăcea să plecăm iar. Oriunde. Suntem încă năuci de la atâtea ouă fierte și visăm fiecare în colțul lui să avem și noi un câine eschimos cu care să facem turul grădinilor botanice din România. Vlad s-a comportat binișor în prima noastră ieșire mai lungă, așa că putem planifica o altă incursiune. Nu știm cu siguranță următoarea destinație, nu mai avem bani să mergem la Praga de 1 mai, dar cu puțin noroc vom încerca plaja de la Grindul lupilor. Ne îngrozește gândul că ne-ar putea prinde vara în apartamentul nostru de la Piața Chibrit.

39 din 365

Sâmbătă, 18 aprilie 2009. Bălți sezoniere; în drum spre Ceatalchioi.

2 Mai – Ceatalchioi via Tulcea. Halta cu internet.

Am vizitat din goana maşinii câteva din staţiunile ceaușiste de pe litoralul românesc, brusc devenite „staţiuni turistice de interes național“ şi ne-am convins să ne ţinem departe vara asta. De fapt, cel mai bine ne-am simţit în locurile care n-au fost botezate de interes naţional.

Am stat la 2 mai unde în Vinerea Mare turcoaicele vin la malul mării, aruncă pietre şi se rostogolesc în nisip; am cules scoici la Corbu şi acum ne pregătim să trecem Dunărea la Tulcea.

Călătoria continuă! Ceea ce vă dorim și dumneavoastră!

38 din 365

Joi, 17 aprilie 2009. Dejun la Corbu la botul cailor putere.

37 din 365

Joi, 16 aprilie 2009, la 2 mai.

36 din 365. saturniană.

Miercuri, 15 aprilie 2009, undeva între Saturn și Jupiter.

35 din 365. marină.

Marți după-amiază, 14 aprilie 2009. La 2 mai în golf.

34 din 365

Luni, 13 aprilie 2009. Cu ochii în tavan la BCU.

33 din 365. de Florii.

Duminca de Florii, 12 aprilie 2009 la MȚR.

32 din 365. târguielnică.

Sâmbătă, 11 aprilie 2009. La târgul de Florii la MȚR.

Distracție plăcută

Am plecat la mare. Un fel de minivacanță. Vom încerca să vă ținem la curent, dar asta se va întâmpla doar dacă vom avea acces la internet. Hai c-am fugit!

Un bon week-end

Astăzi se împlinesc doi ani de la moartea lui Kurt Vonnegut, scriitorul preferat din minibiblioteca lui treibădică.

Mama lui se sinucide în ajunul Zilei Mamei (14 mai 1944), Kurt fiind pe frontul din Europa. În Cutremur de timp, mărturisește că nu a scris un roman despre sinuciderea mamei sale, pentru că nu a crezut că ar exista cititori interesați de viața germano-americanilor bogătani din Indianapolis. Romanul nescris ar fi trebuit să demonstreze că bunicul lui a omorât-o de fapt pe mama sa, foarte cu încetul, ducând-o multă vreme cu preșul …

Sunt prea multe de spus și nu știu dacă eu aș alege cele mai potrivite detalii, dar puteți afla ce crede despre absurd, celulare, Andre Agassi sau insulele Galapagos din ultimul lui interviu, luat de John Hockenberry în Second Life.

Ca vizionare omagială de weekend, recomandăm Never Down, în care joacă și Kurt un rol pozitiv. Mi-e teamă că e greu de găsit pe torente, nici noi nu l-am văzut. De fapt, l-a văzut cineva?

Uța huța

31 din 365. legănată.

Vineri dimineața, 10 aprilie 2009, în parcul de pe Grivița.

30 din 365

Joi, 9 aprilie 2007, așteptând-o pe doamna Trei să iasă de la bibliotecă.

Programul caca continuă

Nu știu cum să scriu despre asta. Ca despre o eroare milimetrică a lui Vlad în lansarea pucului spre oliță sau despre apăsarea tandră a tălpii goale în căcatul proaspăt-călduț. Cel mai bine ar fi să mă rezum la o relatare telegrafică a dimineții de 9 aprilie. Adormit, pășesc larg peste copilul care se juca cu olița lui roz-sidefie și calc într-un caca moale și călduț, de culoare verzuie, care completa incredibil de bine desenul covorului. Simina citește și îmi spune că trebuie precizat că cineva i-a scos pempărsul și l-a pus pe oală, după care s-a culcat la loc. Nu asta e ideea. Problema este că unul dintre argumentele pentru care nu ne-am luat un câine a fost că va face prin casă și asta nu e deloc igienic, mai ales acum că avem un copil. Dar nu ne-am gândit niciunul că va pișa chiar Vlad covorul, colțurile …

Un-doi, un-doi, comuniştii la gunoi!

În Moldova mi-e dor de ştirile din România, pentru că, altfel, de la Moldova 1 nu afli nimic. Exact ca în epoca lui Brejnev. S-au adunat oameni în centrul Chişinăului, la Guvern, Preşedinţie şi Parlament. Merg să-mi scot cazierul judiciar (nu, nici în Moldova nu am scăpat de o grămadă de acte inutile). Sunt stupefiat, nu înţeleg ce se întâmplă. Se aud explozii şi ţipete.

Alexandru Vakulovski a fost expulzat din România, plus o interdicție de 2 ani și jumătate. Este de luni la Chișinău, iar corespondența lui specială, din care eu am ales doar o bucățică o găsiți aici.

Programul Caca începe. de mâine.

Azi am cumpărat cea mai ieftină oliţă de la Carrefour. Roz şi atrăgătoare. Vlad şi-a pus-o imediat în cap ceea ce e semn de mare apreciere.

Ce vrem să facem cu ea? Să demarăm ceea ce pompos se numeşte elimination communication, mai pe şleau Programul Caca.

Primul pas ar fi să urmărim semnele prin care Vlad anunţă că urmează să…

Se spune că toţi copii semnalizează într-un fel (se înroşesc, icnesc, fac cu ochiul) când urmează să…

Noi n-am reuşit să detectăm nici un semn. De vreo 10 zile ne-am ascuţit antenele şi tot degeaba.

Primul pas a eşuat.

Ni s-a mai sugerat să încercăm să notăm orele la care …, şi apoi să-l punem pe oliţă când ştim noi că urmează să…

Mie deja mi se pare foarte obositor programul caca. Sper să nu se aşeze praful şi pulberea pe oliţa noastră roz. Vlăduţ, ce părere ai, ne faci tu cu ochiul când ai chef să… ca să nu ne mai chinuim noi atât citind literatură de specialitate?

29 din 365

Miercuri, 8 aprilie 2009. Descoperit statuie de Virgil Scripcariu în buricul târgului. Se cheamă Maternitate și e în fața Bisericii Anglicane. Era și timpul să ridicăm statui mamelor, nu credeți?

28 din 365

marți, 7 aprilie 2009, Laaaaaaaaaa muuuuuuuuuuuulți aaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!

Astăzi, la 13.00, petiția pentru acordarea cetățeniei române va fi depusă la Cotroceni. Dacă ai o carte de Vakulovski, ia-o cu tine și mergi la intrarea dinspre Grădina Botanică, la 12.45, pentru susținerea petiției. Știu că nu o să fie ca la manifestațiile de la Londra, anti G20, dar merită să încercați. La mulți ani, Alexandru Vakulovski, sperăm să primești de ziua ta (9 aprilie) cadoul pe care ți-l dorești.

Mai multe detalii aici.

Cadou de la Vlad

Primul cadou pe care mi-l face Vlad (de ziua mea) și care o să mă ajute să trec criza mai ușor. Pe Auto pilot, bineînțeles, cu mai mult bass.

26 din 365

Duminică, 5 aprilie 2009. plimbare în parc.

25 din 365. se anunță vijelie mare

Sâmbătă, 4 aprilie 2009. pța chibrit. vijelie 1310 de vânzare.

24 din 365. primăvăratecă.

Vineri dimineața, 3 aprilie 2009. După blocuri înfloresc.

23 din 365. casnică.

Joi, 2 aprilie 2009. La bucătărie.

Mulţumesc, mă descurc şi singur

Îmi dau seama uneori că Vlad este mult mai pregătit să se descurce singur decât îl las eu să creadă. Azi dimineaţă a ajuns la lădiţa cu legume de unde şi-a ales un morcov şi o ceapă; a început apoi să o decojească tacticos pe cea din urmă.

da. da. deci da!

Soțu zice că e "veche" dar eu abia acum am văzut-o și o vreau la colecția mea de AȘA DA! Hanne Dahl, eurodeputată de Danemarca, fii căpitanul nostru!

Ziua întâmplării

Am citit mai demult o poezie scrisă de unchiul unui coleg de clasă de-al Lauretei Postavaru (un băiat liniștit din Babadag) despre un pitic care bate nervos la ușa unui bordel animal, iar stelele dispar una câte una de pe cer. Cam asa a început și lansarea Paginilor bizare, în curtea de la Litere, pe nesimțite, cu aproape 30 de oameni, unii tineri, alții mai bătrâni, cu Dan Perjovschi care facea mișto de academia română și Simona Popescu în elementul ei și totuși deloc pedagogică.

Genul de eveniment underground, cu puțini oameni și cărți și mai puține, în așa fel încât să nu apuce toți să testeze produsul, într-o locație improvizată și schimbată neanunțat în ultima secundă, la care te simți totuși bine pentru ca poți fuma și pentru că se fac bancuri, iar lumea pare mai puțin constipată decât este în realitate.

Cred că ar fi părut organizat și mai pe fugă dacă nu apărea Vladimir Pana Binder, fiul lui Sașa Pană cu câteva manuscrise de-ale lui Urmuz și cu un anunț absolut avangardist, care a demonstrat că nu numai politica se face în provincie, ci și cultura - o expoziție Victor Brauner (cu tablouri din colecția personală) la Suceava. Sper ca această expoziție să facă turul României și să ajungă și la Tulcea, în holul celui mai mare acvariu din Europa.

Oricum ar fi, magnetismul lui Perjovschi sau simpla întâmplare au salvat acest mic eveniment și l-au transformat într-un accident spectaculos care ar fi trezit invidia oricărui scenarist de scurtmetraje. Și ca să se bucure și Urmuz de lansarea asta, un homeless om, despre care nu se știe unde locuiește (asemănarea cu Ismail nu credem că este întâmplătoare) a umblat la final printre participanți, cu un aer cât se poate de avizat și hăhăindu-se fără niciun dinte-n gură, ceea ce ne-a făcut să credem că un student ATF-ist pervers a orchestrat într-adevăr toată șarada asta, jucându-se cu mințile noastre.

Ieri chiar a fost o zi a întâmplărilor, la plecare ne-am întâlnit cu Iren cea cu mintea de ceai, pe strada general Praporgescu, mort în războiul pentru reîntregirea neamului ...

Performance: Noizzz

22 din 365.urmuziană.

Miercuri, 1 aprilie 2009. Lansarea Paginilor bizare (Urmuz feat. Perjovski) în curte la Litere. Dan Perjovski și Simona Popescu privesc cu uimire manuscrisele lui Urmuz pe care personajul cărunt, Vladimir Pană, tocmai le scosese din...mapă!

21 din 365

Marți, 31 martie 2009. trei sute.

Relansare Pagini bizare

În locul de unde vin eu, un orășel din sud, Urmuz este patronul vieții de noapte, dar și al celei culturale, iar în perioada asta a anului i se dedică diferite manifestații mai mult sau mai puțin dramatice. Oamenii renunță la latura lor duplicitară și la tonul sincer în aparență, transformându-se în farsori cu o cauză nobilă, a se citi urmuziană.

Nu vreau să fac legătura între ziua păcălelii și Demetru Demetrescu-Buzău, ci doar să anunț un eveniment. Este vorba despre relansarea Paginilor bizare de Urmuz, de data asta featuring Dan Perjovschi, astăzi, miercuri, 1 aprilie, la ora 18:00, la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti.

Cei mai mulți dintre cei ce se implicau și organizatoric în promovarea, pentru câteva zile, a artei și desordinii în orășelul de braconieri blânzi, mirosind a usturoi și vodcă, care acum se mândresc cu cel mai mare acvariu din țară au îmbătrânit. Mare lucru nu mai știu despre ei, dar sunt convins că își petrec timpul la fel ca Emil Gayk, înotând continuu 23 de ore, însă numai în direcţiunea nord-sud, de teamă de a nu ieşi din neutralitate. În ora liberă ce-i mai rămâne se inspiră de la muze cu bocanci.

Mi-ar fi plăcut să pun titlul Unde s-au dus nopțile artei și desordinii, în care băteam orășul, împreună cu prietenii mei, însuflețiți de speranța regăsirii vreunei studente venite acasă dintr-un mare centru universitar?, dar era prea lung și nu l-a acceptat.