vineri, iulie 31, 2009
miercuri, iulie 29, 2009
Fuga după zâmbetul de dimineaţă
Cel mai frumos, înduioşător şi îmbucurător zîmbet al lui Vlad este cel de dimineaţă. În fiecare dimineaţă. Dacă eşti iute de picior şi ajungi primul în camera lui, după ce el a dat semnalul de trezire (Iiiiiiiiii-eeeeeeee!), ai parte de Zâmbet şi privirea care se bucură atât de mult că te vede că începi să te bucuri şi tu că exişti.
Credeam ca numai eu ştiu secretul şi multă vreme l-am ţinut ascuns de soţul meu. Deliberat, recunosc. Azi dimineaţă mi-a luat-o însă înainte. Până să-mi trag eu izmenele, el era acolo, bucurîndu-se de primul zîmbet al zilei. Va fi o luptă grea de-acum încolo. De când e Mihai tată full time, a început să ştie. Detalii, zâmbete, stări, şiretlicuri. Şi sunt convinsă că pe unele le ţine pentru el, aşa cum făceam şi eu. Nu de răutate. Dar chiar nu ai cum să le povesteşti. Ele sunt cum e şi Vlad. Vlad.
marţi, iulie 28, 2009
Un mesaj de la revedere orice dificultate financiară sau Nu de autorizare visele tale muri
La revedere,
Sunteti în orice dificultate financiara? De ajutorul tau vine acum.
Esti pierdut dormi noaptea îngrijoratoare cum sa obtineti un împrumut?
Nu de autorizare visele tale muri, Harrison contact de servicii
financiare de acum usor si de încredere de credit.
Noi oferim aceste tipuri de credite de mai jos. Personale împrumut de
afaceri de credit ... ... ... Auto împrumut societate de credit ... Cu
un minim anual ratele dobânzilor ca
de mica rata a dobânzii de 5% ..
Eu va astept raspuns urgent, astfel încât sa putem trece la tranzactie.
Compania noastra de e-mail de contact este rubrica prin: Email......
luni, iulie 27, 2009
Schimbăm locul, poate și năravul
Marea mutare de la piața Chibrit la Piața Rahova e aproape de final. Încă vreo patru-cinci saci și vreo zece cutii și cutiuțe și gata suntem. Camerele sunt zugrăvite, geamurile vopsite, hăinuțele aranjate cu grijă în dulapuri și părinții\socrii îngroziți, anticipând marea violare a intimității de către hoardele lui treibădică. Suntem optimiști, gândinu-ne că se poate și mai rău, vezi cazul Ridzi. Până una-alta, se pare că nu ne găsim locul, așa că o luăm mereu de la capăt cu noi planuri și mutări strategice, scenariu pertinent, de altfel, dacă ne gândim la marea criză prin care trece întreaga lume. O veste bună este că soțul, visând la o viață mai liniștită pentru familia lui, a decis să își lărgească competențele și să își completeze CV-ul. Va începe cu obținerea permisului de conducere categoria A. De câteva zile vorbește cu toată lumea cu care ne întâlnim numai despre implicațiile morale ale reconversiei profesionale. Sunt consternată de naivitatea lui Vlad care nu numai că îl ascultă cu sfințenie, dar îl și susține în toate discuțiile pe această temă, visând cu ochii deschiși la noua tricicletă promisă de tatăl lui. Cea veche i-a fost furată din curte înainte ca noi să terminăm de mutat toți sacii și toate cutiile. Promitem că vă vom ține la curent cu situația noastră de refugiați, declarând fiecare obiect în parte care ne va fi furat din ogradă.
Soțul, deși prins cu împachetarea puținelor sale obiecte de igienă personală, s-a prins că eu scriu un post și îmi strigă să menționez că îi pare rău că nu l-a sunat pe nedormitul pentru că a fost foarte prins cu mutarea în weekend-ul care tocmai s-a terminat.
duminică, iulie 26, 2009
Filme pentru copii
După ce am văzut sâmbătă seara Polițist, adjectiv, aștept cu nerăbdare Alice în țara minunilor al lui Tim Burton.
Behave yourself
Dintotdeauna l-am admirat pe domnul Burrhus Frederick Skinner pentru Radical Behaviorism, iar acum îl admir și mai mult, aflând despre el că a fost un tată responsabil, deosebit de implicat în problemele familiei pe care o conducea, născocind chiar soluții practice, derivate din munca lui de laborator, pentru ușurarea muncii casnice a tinerei sale soții. Skinner l-a depășit oarecum pe Pavlov, completând teoriile celui din urmă cu detalierea tipurilor de condiționări sub acțiunea cărora oamenii dezvoltă anumite comportamente, introducând concepte noi, cum ar fi cel de formare (informaţia trebuie prezentată în cantităţi mici pentru a putea fi întărită frecvent, în legătură cu eficiența mai mare a întăririlor intermitente față de cea a celor continue) și cel de generalizarea stimului (întăririle se generalizează la mai mulţi stimuli similari).
Când Skinner și soția sa au decis să mai facă un copil, savantul a inventat mașinăria din imaginea de mai jos. Detalii despre aceasta veți găsi aici.
Un dispozitiv asemănător mai vechi cu 20 de ani arăta cam așa. Via Boing Boing.
Cât de mult i-a ajutat pe cei doi tineri soți această invenție, nu aș putea să vă spun. La cât e de mare, sigur le-a ocupat jumătate din garsonieră. Mie personal îmi place mai mult cușca de scos copilul pe geam pentru că ar elibera cu certitudine jumătate din cameră și ar limita simțitor accesul copilului la neprețuitele obiecte ale părinților (a se înțelege laptop, pachete de țigări, borcanul cu cafea, telefonul mobil și, poate cel mai important, găleata de gunoi).
sâmbătă, iulie 25, 2009
Show me what you have
Poze via Sociological images.
Lăsând la o parte curiozitatea perversă care ne îndeamnă să vedem ce are în casă o chinezoaică trecută de foarte mult timp de prima tinerețe, expoziția lui Song Dong ne inspiră în analiza obiceiurilor noastre consumiste. Încetișor tot mai mulți oameni încep să înțeleagă că peste 70% dintre lucrurile pe care le cumpărăm și le acumulăm, probabil păstrăm sună mai bine, nu ne folosesc la nimic. Aparate de laborator defecte și ruginite, haine foarte vechi și urâte, ceasuri electronice care nu au funcționat niciodată, casete cu Charles Mingus cumpărate în liceu, alte obiecte cu aparentă valoare sentimentală, cum ar fi un tub gol de pastă de dinți sau un prezervativ folosit, toate ne pun într-o lumină care ne face să părem slabi și nesiguri, închiși într-o lume care nu a însemnat mare lucru niciodată. Vrem să ne înconjurăm de asemenea obiecte care să ne amintească permanent de propria micime și inconsistență? De ce cumpărăm toate tâmpeniile este de fapt întrebarea care ne lovește pe unii dintre noi săptămânal, iar pe cei mai mulți doar în curățenia de primăvară.
Căutând pe Google răspunsul la aceste întrebări, am găsit un post haios care vehiculează ideea că oamenii preferă să cumpere lucruri decât să facă lucruri, adevărat că sună mai bine în engleză, dar îmi place ideea. Un alt argument pe care abia aștept să-l împărtățesc și soției, imediat ce se trezește (îi place să doarmă până târziu în weekend, mie nu) este că nu suntem ce avem. Nu pot să nu fiu de acord cu această idee, din moment ce nu am mare lucru și asta nu poate decât să mă flateze și să alimenteze înverșunarea cu care cred că însemn mai mult decât nimic. Ultimul argument adus este că oamenii cumpără din singurătate. Nu pot decât să vă traduc argumentele autorului, dar mai bine citiți postul în întregime (nu e așa lung) aici.
vineri, iulie 24, 2009
Câteva ore și puteți să vă faceți de cap în weekend
Distant Dreams (feat. Roxanne Tataei), de pe London Undersound cu Nitin Sawhney, primit, aparent fără niciun motiv, de la Neagrigore, în care am încredere când vine vorba de muzică.
Evaluare la sfărșit de săptămână
Aud de la alți părinți cum copiii lor, de aproximativ aceeași vârstă cu Vlad, recunosc animalele domestice și știu să le strige pe numele adevărat, nu ihihi sau aiaaai, fac la oliță (pentru noi un vis care sperăm să se împlinească până organizăm majoratul juniorului), spun precis câteva cuvinte, cum ar fi mama, tata, cățel și purcel și desenează preocupați și în culori figuri abstracte. Toate astea mă contrariază ca tată neexperimentat, în plin concediu de creșterea copilului, deoarece Vlad nu știe deocamdată decât să meargă, să cadă și să se ridice, să așeze un steguleț în vârful templului într-un joc de cuburi, dar și lucrul care mie îmi place cel mai mult să mănânce singur cu lingura, reușind asta destul de precis. În funcție de dispoziția de moment, îți poate aduce un obiect dacă știi cum să-i ceri asta, iar jocul lui preferat rămâne cucu-bau, știți voi, jocul ăla în care te ascunzi după o ușă și ieși de acolo zbierând cucu-bau, luând prin surpindere copilul, care speriat îți zâmbește, tu concluzionând că îi place foarte mult să faci asta.
Până ieri, aș fi spus cu mândrie că nu îl sperie nimic în afară de deprivarea de afecțiune din partea noastră (observată de nenumărate ori), dar l-am văzut foarte intimidat, cum se dă la o parte din fața unui copil mai mare care urmărea același lucru la locul de joacă din spatele blocului. Am mers repede să-l susțin în această înfruntare a giganților și și-a revenit imediat împingând copilul mai mare și preluând el postul de schimbarea vitezelor. Am fost foarte mulțumit de mine (deși nu sunt foarte convins că am procedat corect), dar și de reacția lui și m-am gândit că ăsta ar putea fi începutul unei frumoase prietenii. De la scena de ieri mă tot gândesc dacă zgăriatul și mușcatul, care nu sunt decât o formă de manifestare a afecțiunii în acest moment, se vor converti în viitorul apropiat într-un comportamanent de apărare. Sper să nu!
Ca să nu termin într-o notă dramatică, că doar începe weekendul, am să vă spun de ce își fac oamenii cadouri (atenție prieteni, prietene, părinți, cumnați și mai ales Simbad). Ca să nu fie nesimțiți! (răspuns primit de Dorel Zaica, un om pe care mi-ar plăcea tare mult să-l cunosc, într-unul din experimentele sale, de la un băiețel de 7 ani).
joi, iulie 23, 2009
De la Bleen citire
În politică deciziile ţin seama în proporţie de 90% de piaţa politică. Iar dacă pe piaţa politică cererea e de asistenţă şi siguranţă, atunci politicienii asta vor oferi. Cine are impresia că deciziile politice ţin seama de părerea despre lume şi viaţă a economiştilor, de părerile avizate ale antreprenorilor şi corporatiştilor, exprimate savant la un grătar, din fundul nisipurilor de aur sau de pe o terasă de fiţe, se înşală. Se va spune: “păi, da, dar din punct de vedere economic e aberant, se va ajunge la un dezastru etc etc”. Nu. Politicienii gîndesc pe termen scurt (aşa o cere piaţa politică), pe maxim patru ani. Vor mări taxele şi se vor împrumuta ca să-şi ţină clienţii (bugetari, asistaţi şi pensionari) satisfăcuţi. Şi mai departe nu-i interesează. Iar micul corporatist urban va ajunge să plătească taxe de 90%. Şi le va plăti. Fiindcă nu are de ales. Iar taxele se vor duce transforma în pomeni electorale către categoriile care se prezintă la vot. “Păi o să ne enervăm şi o să….” O să ce? Chiar sînt curios dacă vreun blazat şi acrit de 25 de ani are idee ce va face în asemenea condiţii. Da, ştiu. “O să ne enervăm şi o să dăm cu umbreluţa din Sex on the beach de pămînt!”*
Nu am putut să mă abțin și am pus și eu cu întârziere calculată sau pe-aproape calculată. Ideile și textul sunt ale lui Bleen. Tot articolul aici.
A dieux, Place des Allumettes!
Nu mergea liftul ieri cînd am ajuns acasă. Asa ca am luat-o cătinel pe scări. Etajul 2, Rambo și sfinți, etajul 3, beduini în deșert, etajul 4, etajul 5, ghivece, etajul 6, cartoane, etajul 7, etajul 8, CFR Cluj. Vlad îmi zâmbește laaarg de bun venit!
miercuri, iulie 22, 2009
31.29.1
Treibădică nu prea are poze în formație completă. Doar când și le face singur, cu una din cele șase mâini, la vreo aniversare, nuntă, botez sau mai degrabă în fața blocului. 13 iulie 2009.
multumin, kihi kiha!
Am primit ceva atât de frumos și delicat, făcut cu migală și imaginație, cum rar ne mai e dat a vedea în zilele noastre bucurestean-prăfuite. Mulțumim, kihi kiha! Vlad s-a lăfăit deja în cearșaf azi-noapea și abia așteptăm să se lase gerul să putem folosi și fața de plapumă.
Sărbătoare mare
Astăzi este o zi importantă, deși nu e weekend, în care peste tot în lume se sărbătorește Ziua lui Pi. Cum care Pi? Întrebați-l pe Richard Parker! Voi pentru care Pi, veți bea o bere diseară, când veți ajunge acasă rupți de oboseală după o zi lungă de muncă? Pentru primul sau pentru al doilea sau poate pentru originalul Pi?
Primul Pi (pe care îl sărbătorim noi)
Originalul Pi
Cu cine s-a mai întâlnit părintele jurnalismului Gonzo
Exact ce vă spuneam mai devreme! Poți să studiezi istoria dacă nu ai o memorie bună a datelor? E haios să-i vezi împreună. Slavă Domnului că există YouTube!
Tăticul jurnalismului Gonzo
Mâncarea gustoasă e iar la modă sau de ce credea Hunter S. Thompson că jurnalismul este o vizuină pișată ... destul de adâncă încât aurolacul să se răsucească, să sară în stradă și să se masturbeze ca un cimpazeu la zoo. Trebuie precizat că omul se referea la jurnalismul din Statele Unite, din anii 70 și nicidecum la cel dintr-o țară civilizată, la sfârșitul primei decade a anilor 2000. O fi fost el tăticul jurnalismului Gonzo, dar lua droguri metodic și credea că istoria Statelor Unite poate fi învățată mai ușor dacă o asociezi cu dinamica pieții de droguri și cu modificarea preferințelor consumiste ale cetățeanului american obișnuit. Extinderea conștiinței (a se înțelege consumul de acid pur, DMT sau Methedrină) s-a terminat odată cu Lyndon Baines Johnson ... și nu înseamnă nimic din punct de vedere istoric, că sedativele au apărut odată cu Nixon.
marţi, iulie 21, 2009
Et c”est ainsi que l”homme et la femme sont un
De ce sunt relațiile dintre bărbați și femei atât de complicate, sofisticate, importante și dificile în același timp? Doar Google poate să ne spună asta. Cea mai dificilă întrebare la care a trebuit să răspundă amicul nostru mi s-a părut Why is my girlfriend so fat ... În balanță cu Why is my wife so unhappy ...
Via Contextblogs
I dont feel tired at all!
Nu știu cine era mai tare Pavlov sau câinele lui Pavlov și nici dacă demisia doamnei Ridzi se datorează investigației echipei GSP sau denunțului PNL-ist, dar știu cu siguranță că trebuie să scot din buzunar 1 800 000 pentru concertul Faith No More, că am câteva propuneri valabile pentru cel mai bun comentator pe bloguri și că Simona Tache este o brută care o rupe-n bătaie pe nevastă-mea în fiecare zi și asta îmi zguduie căsnicia. Și mai știu că aș vrea să merg la dentistul la care merge puștiul din filmuleț. Luați aminte!
luni, iulie 20, 2009
O brută hispanică
După un weekend de cărat lăzi și plin de frustrare pentru că nu am putut să îmi vizitez bruta, încep o săptămână nouă cu el bruto assinho. Vă aștept pe El bruto!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
