De plecat la Breaza Adventure Birthday

Imi doresc diferite obiecte (2)

Carucior pentru 5(!) copii in Berlinul de Est. De aici.

Bătrânii sunt dați la o parte, mai departe, cât mai departe...

Stand Up Geriatrics, concertul lui Leonard Cohen se mută pe Stadionul Tineretului, Dragoș Bucurenci nu mai bea Tuborg din cauza asta, iar fanii Guano Apes nici măcar nu bănuiesc cum s-a ajuns la toată nebunia asta.

Concertele lui Leonard Cohen se asculta cu mana pe buze pentru a pastra tacerea, cu ochii inchisi pentru a degusta atmosfera. Pur si simplu nu putem risca, in Piata Constitutiei, ca peste “Hallelujah” si “Dance me to the End of Love” sa se auda muzica unui intreg festival din parcul Izvor. Suntem profund dezamagiti ca Tuborg, pana acum unul din suporterii cunoscuti ai muzicii in Romania, a ales sa-si organizeze evenimentul in aceeasi zi, si atat de aproape de concertul lui Cohen, demonstrand o lipsa elementara de respect fata de mii de spectatori.

(Din comunicatul de presă al agenţiei Events)

În consecință, fanii vor asculta îndurerați cu mâna pe buze și cu ochii închiși muzica lui Leonard Cohen, dar pe Stadionul Tineretului Iolanda Balas Soter. Hai băieți că se putea mai rău! La Polivalentă sau în Herăstrău.

Onetti x 3

Îmi doresc diferite obiecte

Câteodată mi-e ciudă că la noi nu se-aduc decât triciclete chinezești. Dacă suntem cuminți, poate ne aduce și nouă Moș Gorilă o chestie de-asta. Vlad ar putea să tragă cu un arc cu săgeți otrăvite de acolo de sus. Are și un nume foarte frumos Piggyback Child Carrier. O puteți studia în amănunt aici.

De la cumparaturi, cu portbagajul plin

handicap de gradul gravidă

Aud că în țara tuturor posibilităților, gravida este considerată persoană cu dizabilități. Și ăsta e un lucru bun pentru că altfel nu ar primi concediu de nici un fel, nici ca să nască. 

Să-i spună cineva omului nostru care coordonează 10 gravide că are ditamai departamentul de persoane cu dizabilități!

Asta se vroia un comentariu la postul-sondaj, dar na! ai și avantaje ca propritar de blog: poți să comentezi sub formă de post!

Dedicație

Am avut comentarii foarte frumoase, dar nu am reușit să o convingem pe Simona să le citească în direct. Așa că le premiez eu cu o dedicație. Poate săptămâna viitoare.

Sondaj

Aseară am auzit o poveste despre un loc de muncă unde toți angajații sunt de sex feminin. Adică 11 femei dintre care 10 sunt însărcinate. Pentru a impulsiona producția, șeful ăl mare a avansat-o pe negravidă șefă peste cele 10 viitoare mămici. Credeți că a procedat corect? O să se descurce sărmana femeie cu 10 subordonate însărcinate? Cum credeți că o să se termine povestea?

Nu tratați superficial aceste întrebări. Este vorba despre un sondaj, iar cel mai reușit comentariu ar putea fi citit mâine în emisiunea de dimineață pe Radio Gherila. Vom insista toți trei pe lângă Simona Tache!

3 ceasuri rele și 2 lucruri bune

După ce am plecat cu noaptea-n cap și mi-am părăsit copilul în ghiarele bunicilor, am stat blocat în trafic pe oriunde o luam, am așteptat-o pe Simona Tache să ia cuvântul la emisiunea de dimineață pe Gherila, fiind astfel obligat să-i ascult pe cei doi protagoniști principali în masculinitatea lor (am schimbat pe Massive Attack la un moment dat că nu mai puteam), am ajuns finalmente la dentist care mi-a făcut trei anestezii ca să-mi scoată doi dinți sau ce mai rămăsese din ei, gratuit pentru că îmi uitasem portofelul acasă. De la dentist am plecat la MȚR să beau o cafea, care era fierbinte și m-am ars fără să-mi dau seama fiind încă anesteziat (acum simt totul mult mai bine). După ce i-am șutit soției o hârtie de 50 de roni, singura pe care-o avea, am vânat-o pe vânzătoarea de la Cărturești vreo douăzeci de minute să elibereze fotoliul cititorilor să mă pot așeza ca să-mi trag sufletul. Când m-am așezat pe fotoliu, m-am uitat la ceas și trecuseră fix cele trei ceasuri rele, așa că m-am mai relaxat un pic, am citit din Guignol's Band, din Brusset despre relațiile pregenitale, mi-am terminat cafeaua și am ieșit să fumez. M-am întors și am făcut primul lucru bun. Mi-am cumpărat Despărțiri și Șantierul-fantomă de Juan Carlos Onetti cu 10 roni, adică 5 roni fiecare și am plecat lihnit și fericit spre casă, visând cum o să citesc în doi-trei ani de pe Kindleul meu pe o plajă din Portugalia, toată biblioteca familiei fiind deja predată unui centru de reciclarea hârtiei. Pe drum, am făcut al doilea lucru bun, m-am hotărât să renunț la pribegie și să mă înscriu în programul Noua Casă văzând asta

Ni s-a stricat ceasul biologic

De ceva vreme nu mai folosim ceasuri cu sonerie. Avem unul care funcţionează cu lapte şi multă afecţiune. Dă trezirea în fiecare dimineaţă pe la opt jumate, nouă. Dacă e weekend, chiar şapte jumate, că doar duminica bună de dimineaţă se cunoaşte.

Şi tocmai azi, luni, a dat greş, de ne-am trezit cu toţii la zece. Zece!!! Şi mai aveam de rezolvat şi pana la maşină. Mai greu a fost de explicat colegilor de muncă: să le zic că s-a stricat ceasul? De fapt, copilul? Aş cobi. Să le zic că de fapt nici nu mi-am pus ceas să sune? Sună iresponsabil. Chiar e. Sunt iresponsabilă. Bine că nu s-a stricat copilul.

Am si o tricicletă tunată, clasa C, ultimul răcnet!

Vlad o curtează pe Ecaterina. Asta știam deja. Dar că va merge atît de departe incât să îi împrumute mult-iubita tricicletă, nu credeam. În loc să încerce să o dea la o parte de pe tricicletă, cum fac copiii deseori la vârsta asta, Vlad a purces bărbătește la împinsul tricicletei ocupată de grațioasa făptură. Mamei i-a crescut inima, tatăl a lăsat să îi scape un De la mine a învățat totul, si totusi vraja s-a rupt la groapa de nisip din cauza unei nenocrocite de grebluțe. Să fie începutul unei frumoase telenovele?

Duminica perfectă

Mic dejun copios cu miel indian superpicant și sloganuri de Banksy - A lot of mothers will do anything for their children, except let them be themselves.

Tăticul televiziunii interactive în România sau despre fanaticii lalelelor care nu miros

Voi ce sărbătoriți astăzi de 23 august? Ieșirea României din monstruoasa Alianță, finalul călătoriei pentru Sacco și Vanzetti sau 85 de lalele care nu miros în buchetul vieții domnului Paul Everac. Cine își mai amintește revelionul interactiv 93-94 organizat de Paul Everac, părintele OTV-ului de astăzi, un fel de străbunic al lui Dan Diaconescu? Nu ezitați să-l ascultați pe inovatorul televiziunii românești vorbind despre lalelele care nu miros!

La cafeaua de duminică dimineață

Let’s panic about babies!

Un site anxiolitic pe care l-am găsit prin daddytypes și pe care orice tutor responsabil, adică și anxios, îl va aprecia. Deși pare este feminist exclusivist, m-au distrat teribil sloganurile de încurajare și atmosfera disperată a demenței materne.

So! You’ve gone and gotten yourself knocked up. Thanks to five minutes of poor judgment, now there is a person living inside you. You don’t know who he is. (For all you know, “he” may even be a girl.) You won’t meet him until you’re aching for him to leave. He won’t be paying for his tenancy, or in fact helping out in any way. In return for your providing this tiny interloper with room and board, he will subject you to all manner of discomforts, from nausea to heartburn to hemorrhoids to relentless horniness and on to existential nausea.

LET’S PANIC ABOUT BABIES!

Două scutere chinezești noi pentru o mașină franțuzească de vârsta democrației românești

Dum cum știți doar puterea contează. Doar având putere poți schimba lucrurile din jur și poți spera la încetarea războaielor pe mapamond și la o lume mai bună pentru copilul tău. Și cum la alte surse de putere decât banii nu avem acces, ne-am decis acum câteva luni să vindem mașina. Abia ieri am avut primul client, un domn binevoitor care m-a întrebat dacă sunt interesat și de schimburi. După ce inițial am ezitat - ce schimburi, noi avem nevoie de bani – am fost de acord. Schimbul consta într-o sumă de bani, adică diferența și un scuter. Ce scuter, am întrebat. Un scuter chinezesc care face vreo 20 de milioane nou. Ok, mi-am zis, tot vroiam să-mi iau motocicletă, pot începe cariera pe două roți cu un scuter. Așa că ne-am întâlnit cu potențialul client, care a verificat mașina și a fost foarte încântat, dar când a venit vorba de bani, s-a uitat mirat la mine și a întrebat Ce bani? Îți dau pe mașină cel mult două scutere chinezești și după o scurtă pauză, a adăugat și două căști noi-nouțe. Ne-am suit în mașina de care eram foarte pregătiți să ne despărțim și am plecat dezamăgiți. Putea să pluseze și el cu 100g de măsline jumbo și o jucărioară pentru ăsta micu. Probabil c-am fi acceptat.

la veverițe

Au venit ei doi sa ma ia de la muzeu inainte de terminarea programului. Si bine au facut! In loc sa ma muzeific am pus osul la ademenit veverite in parcul Kiseleff. Mai e cazul sa spun ca mi se pare mai cu folos o ora de parc cu veverite, in trei, decat trei ore de munca intelectuala de una singura?

P.S. Ati ochit veverita fugind ingrozita de curiozitatea lui Vlad?

Companies that blog...

Dacă vreți să vă lansați în afaceri, e obligatoriu să aveți un blog! Aveți vreo idee de criză? Mai multe pe HubSpot.

Tot din ciclul Tatăl și copilul

Studii despre tați care stau acasă și-și cresc copiii

O altă lucrare interesantă, pe care merită să vă uitați din când în când este Parenting and Child Development in Nontraditional families, de Michal E. Lamb. Am citit de dimineață din ea și trebuie să recunosc că am fost foarte mulțumit când am ajuns la pasajele despre studiile lui Pruett despre influențele pozitive ale taților. Ăsta este exact genul de lectură de care ai nevoie la prima oră de dimineață, înainte ca monstrul cel mic să-și fi turat motoarele la maxim. Ce vedeți în fotografie nu e altceva decât un grup de ninja albi, foarte hotărâți, gata să-și scoată shuko-urile și să ofere un adevărat model parental.

Dacă vreun tată doritor de stelute ninja, ghiare de cățărat pe zidurile palatului Cotroceni, tonfe sau hanbo-uri citește acest post, vreau să-l anunț că se fac reduceri de criză la o comandă mai serioasă.

dezmotzarea

Am avut parte la dezmotarea lui Vlad de un fotograf special, tanar si dezinhibat. Si nu, nu este vorba de Pescarusul fotograf ci de tanarul sau asistent otalesc, Symeon. Ia priviti aici!

Ora de plecat din arhivele MȚR

Ceasul nu merge, a fost oprit intenționat de angajații indisciplinați și permanent pe picior de plecare, dar ce e timpul dacă nu o înșiruire fără sens de evenimente care nu au nicio legătură cu ambițiile și nevoile personale. Azi am tras chiulul de la îndatoririle de creșterea copilului și am stat ascuns în arhivele MȚR, unde este foarte frig, uitându-mă la poze cu Nea Nicu viu și pus pe dat indicații prețioase. O experiență unică pentru mine. În plus, am văzut cum se lucrează în cercetare, cum se împachetează haine vechi țărănești din diferite regiuni ale țării pentru a fi trimise în străinătate și am văzut ce muzică ascultă un stagiar italian, tânăr și simpatic. Numai rock.

Arta de a iubi la 1968

Ca să nu credeți că medicina în România nu a evoluat deloc în ultimii ani, am să vă reproduc un pasaj din Carte pentru tineri, publicată în 1968, la Editura Medicală. Trebuie să știți că este o colecție de articole semnate de cei mai mari profesori la momentul respectiv. Prefer să nu le dau numele.

Ce înseamnă să faci curte? Multe lucruri plăcute sau neplăcute pot veni peste noapte, dar numai dragostea nu. Dragostea se instalează după o perioadă de ... incubație îndelungată. Este adevărat că, de multe ori, tânărul, care încercase sentimente de prietenie ușoară față de colegele lui și de fete în general, simte o anumită neliniște, o stare greu de definit în prezența unei anumite fete care-i place...

Deși nu eram născut la 1968, cred că mi se potrivește și am să ilustrez acest fragment cu o poză cu câteva dintre colegele mele de pe vremea când eram tânăr și față de care mă încercau anumite stări foarte greu de definit. Prefer să nu le dau nici lor numele.

Curaj! Mult curaj!

În ultima vreme, Vlad are destul de des manifestări de timiditate față de oameni pe care nu-i cunoaște, câteodată și față de oameni pe care-i cunoaște destul de bine, ascunzându-se sub fustele tatălui sau chiar cățărându-se în brațele lui. Destul de jenant pentru un băiețoi de 1 an și 3 luni, însoțit de un bătrânel de 31 de ani și 90 de kg. Așa că am început să mă documentez și am dat peste o lucrare pe care sunt convins că şi voi o veţi găsi destul de folositoare Anxiety Disorders in Children and Adolescents, de Tracy L Morris și John S. March.

Toate studiile enumerate, și sunt multe credeți-mă, arată o corelație directă între stilul parental și tulburările anxioase dezvoltate de copii. Ideea este că anxietatea copilului se asociază cu un stil parental caracterizat de expresii limitate ale afecțiunii și atenției, în paralel cu exercitarea unui control extrem, rigid al părintelui și a unui comportament hiperprotectiv. Slavă Domnului, nu le-am bifat chiar pe toate, deși proaspăta noastră mutare într-un spațiu necunoscut și plin de capcane, m-a băgat și pe mine în priză. Mi se pare absolut imposibil să îl păzesc de toate pericolele (a se înțelege sârme, cuie, colțuri de masă și câini terorizați).

O altă corelație interesantă pe care am găsit-o a fost între nivelul (scăzut) de sociabilitate al părintelui și anxietatea de mai târziu a copilului. În concluzie, părinți anxioși, copii anxioși, din simplul motiv al dezvoltării de către părinți a unor comportamente care promovează hipervigilența, dar și a unor comportamentelor de evitare socială, pe care copilul le preia ca modele. La acest capitol, trebuie să recunosc că am devenit destul de anxios social , mai ales când sunt în compania lui Vlad. În consecință, am decis să intrăm într-un program de recucerire a parcurilor decente din București, renunțând pentru o vreme la celula noastră protectivă din fundul casei și la parcul de proximitate Humulești.

Time stops

Am înțeles și eu sâmbătă seară de ce Mike Patton are un ceas care stă, care arată de ceva ani aceeași oră, indiferent de locul, momentul, organizatorii concertului sau oamenii din fața lui. Omul iși ia munca în serios ca orice ventriloc care se respectă și cântă. Se poate discuta foarte mult despre sunet, organizare, costumele în culori pastelate, brichetele confiscate și altele, dar sper ca asta să se întâmple pe siteurile consacracacate, nu aici. Eu nu îmi amintesc mare lucru. Doar că am dansat cu pescărușul ca nebunii și acum am febră musculară, sunt ragușit și foarte deranjat la stomac. Îmi mai amintesc că m-am ținut cu soția de mână pe Evidence. Poza este făcută de Raluca, eu nu am avut curajul să merg în față unde făceau unii pogo și nu aveam nici aparat foto.

I am just a man
And every night I shut my eyes
So I dont have to see the light
Shining so bright

Ani de zile a colindat și-a găsit-o în Calafat ...

Mi-am călcat cămașa roșie de dansator toreador, pantalonii cu stele de mare aplicate pe genunchi, soția apretată și parfumată, nu-mi rămâne decât să mă dau cu gel și sunt gata de Faith No More. Diseară de la 21.45 la Polivalentă. Nici când a venit Metallica prima oară nu am fost atât de emoționat și nici la cununia civilă. Pescărușule, am chef de dans...

You woudn't eat here

via Adrabell.

Dialectica idealului feminin

“Întrebaţi femeia de azi ce idealuri o animă şi se va antrena într-o discuţie despre profesiune, copii, cămin, activitate obsteşcă.

[…]

Randamentul muncitoarelor-mame, cu o viaţă de familie exemplară, este mai mare decât al celor necăsătorite sau fără copii, întrucât există o motivaţie superioară în străduinţa lor.

[…]

Prezenţa femeii în producţie nu are influenţe negative asupra educaţiei copiilor, a căminului, dacă se menţine echilibrul între aspiraţiile profesionale şi cele familiale.”

Revista Femeia 3/1967, articol redactat “pe baza unui studiu de psihologie socială realizat de Fabrica de confecţii şi tricotaje din Bucureşti”.

La doar un an după decretul de interzicere a avorturilor şi a metodelor anticoncepţionale, femeile erau astfel încurajate să crească şeptelul patriei. Trăiască muncitoarea-mamă şi randamentul ei!

P.S. fac ordine în hârtiile şi notiţele din facultate şi uite peste ce dau!

Un proiect reușit

Un proiect 365 reușit, al nostru s-a oprit pe la 60 și ceva.



Via Daddytypes

de somn si de trezie

După o noapte de somnambuli (Vlad plânge, Vlad la noi în pat, lapte pentru Vlad, Vlad plânge din nou, te duci tu?, Vlad din nou al el în pat, Vlad plânge, îi faci tu lapte?), ziua pare doar o călătorie între două paturi.