Dispută domestică nefondată, în timp real

Un vis ciudat mi-a tulburat dimineața! Se făcea că o surprind pe doamna trei într-o electronică aventură amoroasă cu ... cine credeți? Hai că nu e greu! Doamnelor și domnilor, chiar cu stimabilul B.C., cel pe care cei mai mulți îl cunosc drept Nedormitul. Ce transpirație rece pe șira spinării, în somn, totul părea atât de real, o certitudine de necontrazis, îmi ardeau ochii-n cap a surpriză, mi se uscase gâtul și nu mă puteam trezi să iau o gură de apă (în vis, stăteam la calculator și nu aveam nicio sticlă pe-aproape). I-am surprins schimbându-și declarații de dragoste pe un blog pe care intru foarte rar, pe blogul lui David Gilmour. Cei doi necredicionși, ba nu, nedormitul și necredincioasa tocmai primiseră de la autorul pinkfloydist două bilete la un concert aniversar, la Londra ... Vă imaginați tragedia, îmi doream să-mi fi trăit viața întru Hagakure și să nu fi surprins acest moment de maxim dramatism și însemnătate pentru mine. M-am trezit tremurând și am sărit la calculator să verific informația primită. Am intrat pe blogul lui David. Cea mai recentă postare era despre Moș Crăciun și nicio urmă de declarații între doamnă și comentatorul cel mai căutat din blogosfera românească, nici vreun turneu anunțat pentru 2010. Am accesat furibund, dar limitat de Orange la 128 kb pe secundă, mânat de o perversă dorință de a-i surprinde pe cei doi, o groază de siteuri, bloguri, ajungând la un moment dat pe wikipedia, unde am aflat că Adrian Mutu s-a născut în aceeași zi cu David Bowie. Negăsind nimic de care să m-agăț, nicio dovadă palpabilă a infidelității celor doi, nu mi-a rămas decât să creditez visul premonitoriu și să lansez veninoasa acuzație. Acum, ea rupe cămașă după cămașă, pantalon după pantalon, menajând cu perversitate, piesele grele ale garderobei. Zdrențele sunt aruncate într-o ordine bizară, invadând dormitorul parfumat, anunțând expulsarea noastră într-un viitor foarte apropiat sau chiar zdrobirea noastră de pereți, sub presiunea unui munte de zdrențe care crește cu repeziciune. Mai devreme sau mai târziu, voi sări de pe scaunul din fața calculatorului, voi părăsi pupitrul de unde comand hoardele dreptății, voi amâna pentru câteva clipe misiunea nobilă de stârpire a răului galactic și voi interveni în salvarea propriei garderobe, poate chiar a propriei căsnicii. Copilul îmi aparține și mie în egală măsură, deși la primă vedere pare mult mai atașat de tatăl lui, spune necredincioasa, din când în când, printre sughițuri de plans, pentru a marca parcă dramatismul și ineditul situației. Vlad pare că se amuză la culme de zborul delicat, cu încetinitorul, al zdrențelor prin cameră, bâtând ritmul cu telefonul mobil în perete. Tac Pac. Tac Pac.