Dacă vă plac experimentele pe proprii copii, vă recomandăm unul simplu. Noi îl facem în fiecare zi. Din greşeală, din sadism, punem masca indiferenţei şi ne trezim doar cînd toate tastele laptopului sunt deja smulse, jucăriile aruncate în wc iar Vlăduţ se dă ritmic cu capul de un perete mai moale.
Dacă nu aţi descoperit asta în primele săptămîni de convieţuire cu copilul, ştiinţa vă vine în ajutor: Copiii au nevoie de atenţie şi comunicare. Am zis!
9 comments:
Ma uitam la filmulet cu fiu miu langa mine... in momentul in care mamica devine imobila si copilul se agita apoi plange gaza: "mami, bebe plange? sa ii povestim ceva?"
Absolut minunat experimentul...potrivit oricarei varste,numai ca cei mai mari isi pot controla mai bine emotiile!
doar daca esti prea varza nu-ti dai seama de foarte devreme acest lucru. in timp, relatia evolueaza in sensul asta: ce dai, aia primesti, pe loc.
daca ridic tonul la petru cind el face ceva aiurea iar eu imi pierd rabdarea, imediat se incrunta si scoate limba, nici vorba sa se potoleasca:)
asa este, ai dreptate bogdana. dar spune-mi cum vrei sa sarbatorim in aprilie ...
ma gindesc la prima simbata dupa paste. adica ma gindesc foarte serios la asta.
de acord, sa ne pregatim atunci. auzi, nedormitule? o petrecere cu clatite flambate
auzi, madam troa, da' crepe flamboayante dă saint denis nu faci? nu te ştii, a?
am discutat despre acest experiment ieri cu bogdana; multumim, mihai, ca ne dai teme de discutie:))
haha, delia, iar am gresit sexul lui treibadica! ca sa vezi cat de fluide sunt desemnarile de gen!
Trimiteţi un comentariu