Scrisoare de aeroport

Dragii mei baieti cucuieti,

Cu sufletul greu imi trag cizmele uitate demult intr-un colt, chem un taxi si alerg catre aeroportul Otopeni, directia Stockholm cu escala Budapesta. In tarile nordice sunt maxim 10 grade primavara aceasta, dar eu voi sta oricum mai mult la caldurica, cu ochii pe geam, gandindu-ma cum va mangaie pe voi soarele bucurestean si ce mama isi va mai gasi Vlad in aceasta, din nou, scurta despartire.

Dulapiorul ales de Vlad la gradinita are un avion albastru desenat pe usa. Foarte atenti ne-am uitat azi dimineata la el, in timp ce eu ii explicam ca plec cu un avion dar o sa ma intorc repede si o sa imi fie tare dor de el.

Plec ca sa am de unde sa ma intorc, de unde sa trimit mesaje induiosatoare acasa, de unde sa-mi fie dor, de unde sa ma simt cea mai asteptata femeie din lume. Si promit ca-i ultima. Primavara asta. Si ca dupa ce ma intorc o sa incep sa scriu din nou pe blog; si sa calc camasi; si sa fac supa de praz; si sa apretez asternuturi… hm, cred ca m-am ambalat cam tare!

Simina, sotia lui Mihai si mama lui Vladut