Nu știu alții cum sunt, dar eu când ajung pe o plajă pustie, cum e asta de la Corbu, intru într-un fel de panică ciudată, trăind anticipativ, plin de emoție și frustrare, sosirea primului grup de cocalari gălăcioși, cu ochelarii de soare pe frunte, hăhăind imbecilități și râzând forțat la comanda unui cocalar șef, care poartă pe umăr un casetofon imens cu baterii, pe care și l-ar dori chiar și Radio Rahim. Imbecilii nu ascultă Fight the power! Ascultă dedicații. Pentru Pușica, pentru Alex, pentru Nasti ... Hai că au venit!
5 comments:
urit. pune serpii pe ei. lasa ca data viitoare o sa fim mai multi si ne impunem
e Radio Raheem :). Mi s-a facut dor de filmul lui Spike Lee.
Cum e vremea?La fel de ploioasa ca si in Bucuresti?
Poze cu Vladut?
Maria
E fain ca sunteti acolo, petrecere buna!
as vrea sa va intreb ceva, sper sa nu fie cu banat: voi va ganditi ca scriind puteti atrage intr-acolo curiosi, lume multa, poate nu toata buna...? nu-mi fac iluzia ca locurile vor ramane asa pentru inca o suta de ani si se vede deja de la un an la altul cum se schimba atmosfera; dar mi-as dori uneori sa nu se poata ajunge pe plaje pustii decat asa cum ajung eroii din basme pe taramul celalalt: fara harti, gps-uri si nume precise, calauziti si initiati de prieteni, dovedind ca meritam sa fim acolo si facand legamant sa nu le destainuim minunea decat celor pe care ii stim demni sa aiba grija de ea
@ioana: te erai sefa din the beach ?:))
Trimiteţi un comentariu