Mergem la grădiniţă?

E deja a patra săptămână de când îl duc pe Vlăduţ dimineaţa la 10 la grădiniţă şi îl iau după-amiaza la 16, de cele mai multe ori direct din pat, căci Somnorilă nu se dezminte şi doarme lemn de pe la 1 până la 4, 4 şi. Şi nu numai că doarme buştean, dar şi mănâncă precum un căpcăun, ciorbiţă, felul doi şi desert. Şi nu numai că nu face mofturi la mâncare dar dimineaţa îmi aruncă doar un Pa! din fugă şi se repede la vreo jucărie mai apetisantă. Mai nou, se urcă singur în căruţ dimineaţa când îi spun Mergem la grădi?

Mă invidiaţi, da? Sau credeţi că iar fabulează soţul? Sau vă gândiţi că Vlad refulează trauma despărţirii, chestie care se va vedea mai târziu şi pentru care va plăti ani bun de psihanaliză?

Da, ne-am gândit şi noi. Chiar aşa să nu sufere deloc că merge la grădiniţă? Ne-am mai liniştit când am observat primele semne de revoltă. De pildă, după-amiaza, refuza să meargă cu noi acasă. Urla şi dădea din picioare de îmi venea să îi zic educatoarei: Ştiţi, noi ne purtăm frumos cu el şi acasă, nu îl chinuim, nu îl batem, nu îl maltratăm! Iar acasă continua tratamentul. Tăvălit pe jos, urlete, nu mănânc, nu fac, nu vreau, nu!…. Super! Grozav! Copilul suferă şi îşi exprimă suferinţa! E bine, e foarte bine! Suntem în grilă, suntem normali, mergem la grădi!

P.S. Dincolo de consideraţiile psihologice şi panicile părinteşti legate de integrarea copilului în societate, avem doar cuvinte de laudă pentru grădiniţa noastră, Joy for kids. La stat nu ne-au primit că suntem prea mici, şi cred că mai bine ne-au făcut. Deocamdată. La grădiniţa actuală, grupa este mică, 5-6 copii iar cele 2 educatoare au timp de fiecare copil în parte. Şi se vede. Copii nu sunt doar supravegheaţi ci chiar se interacţionează cu ei, au tot felul de activităţi, aleargă în toate părţile, nu sunt disciplinaţi ci lăsaţi să fie copii. Recomandăm cu drag dacă locuiţi în zona Armenească-Mântuleasa-Moşilor Vechi.