Cucuie și alte păcate părintești

După cum spuneam, avem nevoie de o grădiniţă. Şi asta nu numai pentru că avem amândoi, slavă domnului, locuri de muncă ci şi pentru că avem nevoie să dăm vina pe cineva pentru vânătăi, zgârieturi şi alte bube şi bubiţe ale copilului pe care nu mai avem chef să ni le asumăm. Despre toate astea şi nu numai, soţul dă din casă pe caţavencu.ro! Cam aşa ceva…

"Cucuiul din creştet l-a făcut din cauza mea, pentru că eu urcam nişte scări în spirală, cu el într-o mână, în cealaltă căram bicicleta, în dinţi ţineam un pepene verde de câteva kile, iar în mâna stângă (a doua mână stângă), o îngheţată la cornet, pe care o lingeam amândoi, plescăindu-ne limbile zgomotos. Urcând scările, dicutam despre transpoziţia simţurilor şi despre bizarele cazuri în care unii dintre noi reuşesc să gândească cu urechile sau cu limba. Eu eram încălţat cu sandalele mele de firmă, cu 2 numere mai mari. Aşa cum şi trebuia să se-ntâmple, m-am împiedicat, am scăpat îngheţata, după care ne-am aplecat amândoi în acelaşi timp, strigând telepatic unul la celălalt, o prind eu! Vlad a căzut în cap, iar eu mi-am luxat genunchiul stâng."