Lăsați copiii să alerge la Pavel Șușară, să-l ocolească și să se înfigă în pianul de lângă, pentru o improvizație pe temă impusă: Vasile Drăgușanu’s exhibition. Cred că așa ar fi trebuit să se cheme postul ăsta. Mi-ar fi plăcut să scriu despre importanța acestei expoziții, dar îl las pe Mugur să facă asta pentru că el a și deschis-o. În plus, eu alergam mai mult după Vlad și mi-e teamă că am pierdut momentele principale.
Aseară după vernisaj, am luat o groapă plină cu apă, mi-a sărit lanțul și am căzut în mijlocul străzii. Un taximetrist care rula cu viteză, pasionat de acvaplanări, m-a evitat în ultima clipă și a zbierat la mine: Se vede că n-ai copii acasă, boule care ești! Asta a declanșat în mintea mea o serie întreagă de întrebări existențiale. Ce e viața? Ce e arta? Cum ne percep ceilalți? De ce le place taximetriștilor să treacă cu mare viteză prin gropi pline cu apă?


1 comments:
avem o invitaţie la ţară, de la Dana şi Andu, cum procedăm? :)
Trimiteţi un comentariu