Ce weekend plăcut!

Voi vorbiți cu puiul din supă sau preferați să vă lansați în complimente cu legumele și tăițeii? Eu intru foarte rar în discuție cu legumele. Le prefer pe cele din salate pentru că sunt mai proaspete. Cele din mâncărurile gătite au o latență mare la răspuns, care mă scoate din sărite și mă face să îmi doresc să mă înjur cu o friptură în sânge. Trandafirii au reușit să deschidă capacul borcanului și acum fug din dulceață, grăbindu-se pe vârfuri, huruind ca niște lanțuri grele. Mă prefac că nu-i văd. Ca și cum teiul din fața casei ar fi plin cu strigăte ce se risipesc la cea mai ușoară adiere de vânt. Nu îmi pasă. Do you like me? Am auzit cum o întreba morcovul fiert pe țelină, iar lingura cobora și îl lua pe sus, fără să aștepte răspunsul ei. Yes, I do! Doar puiul ofta și aștepta. Vrei să te las singur? Să te scap de legumele astea? Ți-ar plăcea să ai puțin timp doar pentru tine? Ofta și zâmbea. Hai spune! Do you like me? și lingura îl ocolea pentru o țelină sau ce mai rămăsese dintr-o ceapă tocată mărunt. Crapul din congelator s-a răsucit zgomotos de pe-o parte pe alta, trandafirii fugiseră toți din borcan, câțiva tăiței tremurau îngroziți pe fundul castronului. Yes I do!