„...un personaj abominabil, care ţipă la copil, nu iartă nimic, nu face compromisuri, nu îl lasă să sară pe geam la prima oră a dimineţii sau îl încolţeşte pe micuţ în camera lui, obligându-l să-şi facă somnul de prânz. Acest personaj poate fi un ursuleţ de pluş, un cocoş dansator sau chiar o caracatiţă prietenoasă. Noi avem un elefănţel albastru, foarte drăguţ, de altfel, şi moale la pipăit, care urlă de-ţi trec fiori pe şira spinării şi-ţi îngheaţă pempărsul în secunda doi. Are şi un nume înfiorător. Kant!”
Cine este, de fapt, elefantul albastru şi de ce ne persecută, dacă îl mai văd şi alţii sau doar noi copiii, dacă trece şi pe la vecini sau se opreşte doar la apartamentul nostru pe Caţavencu.ro.
5 comments:
Si eu am avut probleme in copilaria care tocmai s-a incheiat, in mod destul de brusc. Acum nu stiu cine este vinovat, sau pe cine pot gasi vinovat. Am 18 ani si incerc sa traiesc cu frustrarile si problemele mele personale.
draga florin, nu te speria! si noi am patit la fel. e adevarat acum 10 ani.
Eu de vreo 10 ani păţesc zilnic
stai sa vezi la gradi! Kant in sus si Kant in jos, Kant la intrare, Kant la iesire... adevaratii 007 aici se formeaza, de mici!
Kant poate fi si tati nu?:d.
Trimiteţi un comentariu