Bicicleta nouă

Când mă sui cu colesterolul meu mărit pe bicicleta cea nouă (poate o să vă spun și vouă de la cine am primit-o cadou), scârțâie și păcăne din toate balamalele. Dacă mai pui și copilul în scaun, mai iei și o butelie pe ghidon, un pepene verde și un sac de cartofi în cârcă, gâfâie de zici că acum își dă duhul. Parcă mă roagă să mă dau jos. La-nceput, am ascultat-o și am mers mai mult pe lângă ea, dar mi-am amintit ce m-a învățat tata acum câțiva ani. Maimuța ți-o ai cum ți-o crești, mi-a spus și mi-a zâmbit cu subînțeles! Chiar așa! De ce nu s-ar aplica asta și la biciclete? Așa că m-am hotărât să nu o mai menajez deloc, dac-o fi să crape, să crape. Înseamnă că nu am fost făcuți unul pentru celălalt și cu asta basta. Oricum nu asta contează. Cum zice și poetul Mă întâlnesc, îmi spun bună ziua. Și e noapte. Mă întâlnesc noaptea cu mine ...