Mi-am mutat biroul pe canapea. Intr-o pozitie semilungita ca sa pot scrie, da telefoane, manca (preferabil in acelasi timp).
Daca la nasterea lui Vlad am suportat vreo 24 de ore de contractii ca sa ajung la o amarata de dilatatie doi (cm, desigur), iata ca acum alergatura prin oras, biblioteci, arhive, parcuri, cafenele mi-au oferit un col scurtat si usor dilatat cu 4 saptamani inainte de termen. Asadar, consemnare la domiciliu.
Mare tragedie n-ar fi. Acum o luna, cel mai mic Badica avea deja intre 2 kile si 2 kile jumate. Eu cred ca e pregatit. Noi nu suntem. N-avem nume pentru copil, gravida are in continuare 3 proiecte in derulare concomitenta (telefoane, sedinte, interviuri, scris, gandit, munca de creatie); n-avem bagaj de maternitate, lista de lucruri “de cumparat urgent” e in continuare lipita pe frigider, hainutele de bebelus sunt intr-o mare cutie asteptand sa fie spalate.
Doar Vlad pare sa se fi obisnuit cu ideea: ma bazez pe faptul ca a incetat sa imi mai dea pumni in burta. Semn bun. Oare l-a acceptat pe viitorul fratior? Oare el stie chiar si cum il cheama? Daca ar vorbi, ne-ar spune si noua sau ne-ar lasa sa ne perpelim indecisi in continuare?
5 comments:
da, al doilea vine mai pe nepregatite, le ia din mers si o sa creada ca viata mai buna nu exista oricum :P
hm, incurajator, intr-un fel. altfel, ma apuca emotiile, mai e asa putin... daca ma gindesc mai mult parca simt contractii. nu va faceti griji cu lista, de asta exista prieteni, unchi, bunici. nu va duce lipsa de nimic badica cel mic.
nu stiu care post sa imi placa mai mult, al tau sau al sotului? dar din solidaritate cu gravida din tine care munceste ca o zaluda, la fel ca tine, zic sa dau un like la al tau; rezista, macar pana vineri, nu poti sa nasti nebauta si nedistrata, nu???
fetelor, va multumesc ca mai comentati si la posturile mele. pana la urma, Gravida face toata treaba, nu-i asa?
Jos impostura masculina! Jos sindromul Couvade!
Trimiteţi un comentariu