După ce renunțasem la programul CACA, aproape că uitasem de el, într-o dimineață care nu lăsa nimic de așteptat, inevitabilul s-a produs. Citeam foarte pătruns mailurile primite peste noapte, când am simțit ceva cald scurgându-mi-se pe picior. Am sărit ca ars, dar nu, nu era al meu. Vlăduț își dăduse drumul sub masă, pe piciorul meu. L-am apostrofat blând, așa cum nu îmi stă în fire și l-am îndemnat absolut deloc convins spre oliță. La oliță, nu pe tata, panaramă mică! i-am spus, zâmbindu-i complice. Vlad s-a ridicat și s-a dus la baie. A făcut restul în oliță. Ei bine să tot fie de atunci vreo săptămână și el tot face la oliță. Se cere singur și se duce. Ne strigă din baie când termină. Gata!
Nu pot să nu-mi asum toate meritele pentru acestă reușită. Până la urmă, pe mine a făcut, deși îmi amintesc cum cu o seară înainte a făcut pe mama lui, chiar când aceasta îl îmbrățișa tandru. Pentru o clipă am crezut că i s-a rupt apa și am sărit ca ars de pe canapea. Totuși nu ea a strigat prima magicul îndemn. La oliță!
În ritmul ăsta amețitor, ne așteptăm ca Vlăduț să și vorbească până la venirea frățiorului lui. Credeti ca e momentul să insistăm și cu tabla înmulțirii? Tabelul lui Mendeleev? Axioma lui Euclid? Câteva noduri marinărești?
3 comments:
copilul stie ca in curind va aparea alt posesor de pampers si vrea sa fie mai mare si mai tare. bravo vladut, primul semn ca vei fi un fratior independent :)
bravo mihai, o tata la vremea lui..
hmmmm
io zic sa-l invetzi sa faca de mancare: o ciorbitza, la olitza, o traznaie, la tigaie, un oushor, fix la cuptor, o fripturica, in cratitzica...
;)
multumesc fetelor! mai rar se intampla ca femeile sa accepte meritele barbatilor, in cazul nostru.
Trimiteţi un comentariu