Vinerea e ziua fara bona. Bona a reusit ieri sa infunde veceul cu niste oase de pui si a plecat pana sa ne dam noi seama. Asadar, vineri dimineata, cu doi copii si veceul infundat. Am decis ca cea mai buna solutie e sa abandonez si eu domiciliul conjugal si m-am incumetat sa ies cu tineretul badica la plimbare.
E foarte greu sa iesi iarna din casa cu un copil. El trebuie imbracat in ultimul moment ca sa nu transpire inainte de a iesi afara. Daca e bebelus trebuie hranit bine ca sa nu il apuce foamea pe drum. Bagajelul de drum trebuie sa contina pampersi, servetele umede, biberon cu apa, biscuiti, jucarii pentru parc. Cu doi copii, e aproape imposibil sa iesi pe usa. Pana mananca unul, celalalt a intins iaurt in toata bucataria; cat l-ai imbracat pe unul, celalalt a facut caca si trebuie schimbat; cat il schimbi de caca pe asta, alauia mic i s-a facut foame ca de, au trecut doua ore de cand tot plecati de acasa.
In fine, plecam. E deja trecut de 11. Pe Toma il montez in wrap si amandoi ne strecuram in vesta de vreme rea a sotului. Arat si ma simt ca o gogoasa. Nu se vede ca am un copil legat de mine; s-ar putea banui la fel de bine ca am furat un sac cu cartofi. Pe Vlad il iau de mana si ma rog sa mearga asa pana in parc. Surprinzator, desi drumul dureaza juma de ora in pas de Vlad, reusim sa facem o plimbare de-a dreptul placuta. Vlad ma tine de mana tot timpul ceea ce n-a mai facut niciodata. Singura dificultate in parc este ca nu pot sa il iau in brate nicicum din cauza lui Toma. Asa ca la micul circ pe care il face la sfarsit ca nu vrea sa plece din parc, asist neputincioasa caci nu il mai pot lua pe sus.
Ajungem acasa cu un taxi; amandoi sunt flamazi, desigur. Noroc ca Vlad mananca singur de multa vreme (e adevarat ca in urma lui e dezastru!) asa ca dupa ce ii pun eu niste branza cu smantana (pe care el o mai completeaza cu niste crenvusti din frigider), pot sa il alaptez si pe Toma supraveghind doar cu un ochi multumit copilul cel mare care isi baga crenvusti in urechi. Si adormitul la pranz decurge surpinzator de bine: eu il adorm pe Vlad cu cantecele si povesti, Toma, ghiftuit, adoarme singur.
E trecut de ora doua si amandoi copiii dorm. As dormi si eu, da mai bine mananc ceva, spal vasele, desfund veceul, pun o masina la spalat si scriu si un post pe blog despre prima mea zi de mama singura cu doi copii.
12 comments:
ai reusit, bravo! e greu, dar cred ca te si amuzi la sf zilei; si partea buna e ca inca mai ai timp sa mai si scrii pe blog:)! traiasca mamicile cu puteri supranaturale!
Alaturi de tine :-))) Iarna trecuta am trecut si noi prin ce ai trecut tu, cu un copil mic si un bebe, pana sa reusim sa iesim pe usa, aceleasi performante. Vestea buna e ca dupa o vreme incepi sa ai dexteritate mai mare :-) Vestea si mai buna e ca fiecare iarna care va urma, va fi tot mai usoara, si logistica mai mica :-))) Va pupam! Si daca o tii cu simtul umorului la aceleasi cote ca pana acum, poti sa muti si muntii din loc, sa stii :-)))
Ce amuzant suna.:)) Felicitari!!
de acord cu simona, simtul umorului moare ultimul !:) m-am distrat tare, proportional imi imaginez ce nervi te incearca, doar imi imaginez.
Plecati in parc la ora 11? Si va pregatiti de 2 ore? Wow, dar la ce ora va treziti, domnilor badici? Si la 2 copiii sunt deja hraniti, culcati si tu te apuci de treaba? Pai asta se cheama Superwoman, eu nu reusesc sa fac toate astea cu un copil, dar cu doi!
OMG! Daca Ecaterina Teodoroiu, Ioana D'Arc, Vitoria Lipan, Ana lui Manole si Maica Tereza ar trebui sa se reuneasca sub acelasi nume (sa zicem, ca ar vrea s-o puna de-o trupa muzicala), numele acela ar trebui sa fie Simina Patrubadica.
fetelor, mai ziceti ceva de bine si de sot, un omagiu, un cuvant de incurajare ca n-avem liniste in casa pana nu stim cine e mai bun parinte? superman sau wonderwoman?
pe de alta parte, daca as povesti si ziua de ieri, ar iesi un cu totul alt film: parinti la limita prabusirii nervoase, copil pedepsit din 5 in 5 min, lacrimi, urlete, invitati.
Domnul Trei, sînteți cel mai minunat tată pe care și l-ar dori un copil, o mamă a copiilor lui. Totuși, o berică, o ţuiculiţă, ceva... un grătărel, un şpriţ?
haide ma, fara depresii. lacrimi, urlete, e numai vina musafirilor care nu va mai lasau odata in pace, sper ca duminica a fost o zi mai calma :)
lehuzia si depresia merg mana-n mana. un ochi rade, altul plange, cum zice inteleciunea populara. Ca si cand ne-o fi mai rau.....
curaj, n-o tine o vesnicie. vin sarbatorile, se mai schimba aerul in casa, apar oferte, de exemplu fiecare sticla de cola si fanta au cu 500 g mai mult la acelasi pret. vezi, viata e frumoasa ! ;)
am un baietel de 2 ani cu un retard mintal de 3 luniDENIS,DIN ACEST MOTIV NU VB SI ABIA ACUM LA 2 ANI A POTNIT IN PICIOARE ma simt fff usurata din acest punc deoarece de 5 luni am si o fetita noi pana sa iesim din casa avem nevoie de mult timp si si mai multa energie.Pai e cam asa ne trezim la 8 ,alaptez fata,scimb pampers la ambi,mananca denis am noroc ca fata adoarme sing apoi o portie sc de joaca cu jucari apoi incepem maimutareala si hihotele bem lapticu denis ma pregatesc eu repede intre timp imi intoarce bucataria pe dos scoate oalele castroane linguri cartofii morcovii ect a nu uita nici sami insire sulul de saci menaj,apoi ma apuc de strans se trez fata papa schimb pampi ii imbrac in mod egal sa nu stea infofoliti in sf iesim ora 13 stam 1 ora jum reav la papa si nani seara.....noaptea fac curatenie generala ,mancare baie ,bag la spalat ma pun in pat mereu la 4 5 dim si asa mam obisnuit numi dau seama ca miar fi greu cu iubire si vointa se poate fara ajutorul nimanui
Trimiteţi un comentariu