Se spune că plânsul copilului stimulează lactația mamei și nu invers. Problema e că noi avem doi copii care plâng, așa că mama, într-o compulsie animalică, lactează, lactează, lactează. Totul în casă poartă mărturia laptelui în exces. Pe pereți, pe costumele mele bune de functionar public, pe displayurile celor 4 laptopuri, pe telefoanele noastre scumpe, pe jos, pe tavan, peste tot, numai lapte de mamifer.
Amânăm nițeluș sezonul vizitelor, doar să facem o curățenie de toamnă, să zugrăvim și să aerisim temeinic.
În rest, totul e bine. Secretul unei vieți frumoase și liniștite în patru stă în petrecerea unui timp scurt, dar de calitate cu copiii și în lăsarea liberă a mamei în a administra cum știe ea mai bine instinctual treburile gospodăriei.
Vladuț se apropie mai mult, din ce în ce mai mult, foarte mult de tatăl lui și o pedepsește ritualic pe mamă, demonstrându-ne zilnic că e un băiat foarte sensibil și asta ne place. De vreo două zile și-a descoperit o plăcere care îl distrează teribil. Îi bagă degetul în ochi frățiorului mult așteptat. Toma doarme și mârâie în somn, dar când e treaz, o așteaptă pe mamă să dea lapte și ea dă, iar pe tată să se joace și el se joacă. Cu alte cuvinte, Toma face progrese, nu mai plânge doar de foame. A învățat să ceară atenție (dar tot cu mârâituri, fără urlete gorilești, așa cum ne așteptam). Posterul cu Takeshi îl atrage hipnotic pentru că e frumos colorat, iar vocea tatălui îl liniștește. Nu pare să le lipsească prea multe niciunuia dintre ei.
Uitasem de Simina. Și ea e foarte bine. Totuși, nu pot să nu recunosc că a doua naștere a avut efecte foarte ciudate asupra ei. Soția gătește. Șnițele, cartofi wedges, conopidă, ciulama, supă cremă de legume, mere la cuptor trase-n caramel, humus și multe altele. Ascultă Placebo cu Been smoking too long, pe repeat, când se plictisește trece pe Holocaust. Și vocea i s-a schimbat. Mi se pare că se aude de peste tot. Asta se întâmplă și când sunt plecat de acasă. Mă gândesc că toate se datorează schimbărilor hormonale petrecute în corpul ei. Sau în corpul meu?
5 comments:
e bine, mihai, e bine, dar asteptam si vocea mult-incercatei mame. vocea aia care se aude de peste tot, sa se faca auzita si catre multime, odata si-o data. sigur, sintem rabdatori..:) buna, simina!
nu v-ați gîndit la un mic imm, ceva? o chestie care să aducă și bani, pe lîngă satisfacția lucrului bine făcut? adică lactatele se vînd foarte bine, mai ales cele cu mucegai. renunțați, zic eu, la curățenie. La oaspeți nu neapărat, dar ați putea face o selecție a grupului de prieteni, în funcție de skillurile fiecăruia.
un imn ar fi superb. un imn pe buzele tuturor. si sticluta cu lapte in mana. toti cu castile pe urechi, in metrou cu sticluta de lapte in mana. ii si vad, clientii mei. asteptati bogdana ca o sa merite re/aparitia dnei :)
bine, bă, dar cine îl cîntă? tu cînți fals. vrei să pui un țigan care cîntă pe la metrou? imnul laptelui pentru acordeon și căciulă în fă minoro
deci: e fuuuuooooarteeeeeeeeeeeeee clar!
la o scurta pisihanaliza se vede cu okiu liber ( ala in care nu-si baga vlad degetele) ca aceasta este invidia lu " tata e numa una" care shi daca ar vrea, lapte tot nu poa sa dea!
;)
te rontzaie pizma baaaaaaaaaaaah!
Trimiteţi un comentariu