Metal, mici și muștar

Cum vă place Slayer? Cu mici și muștar! Revelația serii a fost Slayer, că la Metallica m-așteptam. La un moment dat, făceam pipi într-un veceu ecologic și am avut o mare revelație. Se auzea mai bine din veceu! Bă, ce mama dracului! Am recunoscut chiar și melodia Raining Blood. Am ieșit și am mai intrat o dată. Era foarte clar. Se auzea mai bine din cutia verde. Am fugit să le spun asta și colegilor mei, dar m-am rătăcit în mulțime, așa că am ascultat singur Metallica cu Seek and destroy, în veceul ecologic, desigur. Lăsând glumele proaste la o parte, mi-am luat porția de metal pentru mult timp de-acum înainte.

un slogan pentru weekend

Dedicație pentru câinele Ioanei Codoiu (pe care l-am visat de dimineață, se făcea că ne plăceam foarte tare)

Atentie! Texte care incită la violentă!

Textele care însoteau expozitia din Pasaj despre mineriada din iunie 1990 au fost inlaturate pe motiv că "incită la violentă". Argumentul apartine Administratiei Străzilor București, cea care a semnat aprobarea de organizare a expoziției și i-a obligat apoi pe organizatori, IICCMER si Fundatia Konrad Adenauer, la o săptămână după vernisaj, să înlăture textele lasând doar imaginile să grăiască.

Ar fi multe de zis despre această decizie, dincolo de evidentele conotații politice, punctate deja de Simona Tache, Adrian Cioflâncă, România Liberă și alții. De ce ne e frică mai degrabă de texte decât de imagini? Cum poate o expoziție să stârnească asemenea patimi și frici? De ce textele incriminează iar imaginile nu? Cât de mare este puterea cuvântului, a mărturiei și cât a mai rămas din puterea imaginii? Am să mă așez la masa de scris și am să mă gândesc la toate astea. Deocamdată, mă uit cu ochii mari de uimire la textele care incită la violență:

Vine weekendul peste noi, cu Massive Attack

Am căutat ceva pe You Tube cu Massive Attack și Martina Topley-Bird în concert, dar m-am oprit tot la Tricky cu Poems. Asta e, mă antrenez cu Tricky până la concert, sper să apară și invitațiile alea ...

Şi cum v-aţi hotărât să îl faceţi pe Vlad?

Oamenii întreabă, Cum v-ati hotărât să faceţi al doilea copil? În ochii lor se citeşte Sunteţi nebuni? Inconştienţi? Curajoşi? Iresponsabili? E criză! Cu ce-o să-l creşteţi? Unde o să locuiţi?

Eu mă uit la Vlad. Îmi zâmbeşte, îmi face cu ochiul, mă strânge în braţe, râde, aleargă, ţipă de bucurie. E atât de viu şi frumos încât mie îmi dau lacrimile (mă scuzaţi, sunt gravidă, asta e, una-două lăcrimez!). Şi îmi e clar că Vlad nu e o hotărâre a noastră.

Şi cum v-aţi hotărât să îl faceţi pe Vlad?

Păi, ne cam plictiseam şi ne-am gândit să facem aşa un copil vesel, frumos, cu două picioare ca să alerge şi două mâini ca să ne ciupească dimineaţa. Mihai a propus să îi adăugăm ochi negri cu gene lungi şi multă tandreţe. Am fost de acord şi am pus şi eu de la mine gropiţă în bărbie şi chef de joacă şi dans. Şi pentru că prima hotărâre ne-a ieşit aşa bine, ne-am mai hotărât odată. Cu atâtea hotărîri, mai avem puţin şi ne credem Dumnezeu. Hocus, pocus, minunea-i gata!

foto Dedi

Că bine zicea, mustăcind, Andrieş.

Doi părinţi n-aveau chef să se culce

Şi se plictiseau, ca orice părinţi...


Te-au făcut cu piele albă şi dulce


Şi sub piele ţi-au montat gheare şi dinţi,


Ţi-au ascuns sub piele gheare şi dinţi...

Asculta mai multe audio Muzica

Sailing to 2 mai

Un amic are o vorbă care îmi place foarte mult. Ca să călătorești nu trebuie decât să trăiești. Totuși, câteodată nu sunt de acord, îmi depășesc condiția de sofa surfer și o întind la mare.

Soluția fotbalistică

Într-o vreme credeam că soluţia va veni din reformulare şi încercam să traduc orice Nu cu o afirmaţie blândă şi binevoitoare, cum ar fi Apa e murdară, dacă bei o să faci hepatită, o să-mi dai şi mie şi o să trebuiască să ţinem amândoi regim! sau Dacă stăm mult timp cu capul în jos, ne vine tot sângele-n cap, ameţim şi… Nu prea a mers. De fapt, ajunsesem la limita nebuniei. Am renunţat, poate şi din cauză că reformulările sunt mult mai lungi, dar şi pentru că imaginaţia este o resursă limitată şi nu e bine să o iroseşti prosteşte.

Cum reușește Mihai să nu-i spună NU la Vlăduț (că tot i-am auzit pe toți vorbind așa în 2 Mai, weekendul trecut) și cum Fiecare cuvânt rostit ne trădează şi de-asta singura formă tolerabilă de comunicare cu bestiile este cuvântul scris! Textul integral și soluția fotbalistică pe catavencu.ro!

Live blogging from 2 mai bici

De plecat la mare (hai cu limuzina aia)!

Recunoașteți personajele?

Lăsați copiii să alerge la Pavel Șușară, să-l ocolească și să se înfigă în pianul de lângă, pentru o improvizație pe temă impusă: Vasile Drăgușanu’s exhibition. Cred că așa ar fi trebuit să se cheme postul ăsta. Mi-ar fi plăcut să scriu despre importanța acestei expoziții, dar îl las pe Mugur să facă asta pentru că el a și deschis-o. În plus, eu alergam mai mult după Vlad și mi-e teamă că am pierdut momentele principale.

Aseară după vernisaj, am luat o groapă plină cu apă, mi-a sărit lanțul și am căzut în mijlocul străzii. Un taximetrist care rula cu viteză, pasionat de acvaplanări, m-a evitat în ultima clipă și a zbierat la mine: Se vede că n-ai copii acasă, boule care ești! Asta a declanșat în mintea mea o serie întreagă de întrebări existențiale. Ce e viața? Ce e arta? Cum ne percep ceilalți? De ce le place taximetriștilor să treacă cu mare viteză prin gropi pline cu apă?