sâmbătă, octombrie 30, 2010

Ultimul weekend de gravidie?

De vreo 3 saptamani ne tot mobilizam la "ultima" petrecere inainte de nastere. Nu ratam nimic, nu refuzam nicio invitatie, suntem peste tot si stam pana la ultima comanda. Stim ca "dup-aia" o sa ne fie mult mai greu si ne facem probabil plinul de prieteni, hahaiala galagioasa, clinchet de pahare si mancaruri sofisticate.

Asa se face ca ieri seara am petrecut familist intr-o garsoniera chic de unde nu ne-am dat dusi inainte de 12 noapte; Vlad ar mai fi stat desigur caci partenerul de lupte greco-romane parea la fel de dornic ca si el de tavaleala si gadileala.

Azi dimineata ne-am trezit la 7 si am pornit catre Ploiesti unde ne astepta o plantare MMV plina de soare, biciclisti si soricei de camp. Mi-e teama ca am intrat in cadru de prea multe ori asa ca asteptam cu interes imaginile fotografice dar si montajul final.

Sa nu credeti ca am obosit asa usor. E sambata seara, sotul gateste trei feluri de mancare in acelasi timp, copilul e extenuat si speram sa il culcam suficient de devreme ca sa putem bifa cateva cluburi si carciumi. Doar e sambata seara, nu? Si e
ultima....

vineri, octombrie 29, 2010

Săptămâna 40. Numărătoarea continuă anxiolitic.

Miercuri, am intrat in săptămâna 40. E mult mai bine de data asta. Nu mai stăm cu o mână pe clanță, cu ochii ieșiți din orbite, nu facem joc de glezne așteptând să ne dea cineva startul. Nu mai suntem chiar atât de nerăbdători. Nu mai credem că orice junghi e o contracție. Acum știm că există urmări ale hotărârilor noastre, iar originea acestora se ascunde în neliniștile noastre, așa că am decis să nu ne mai alarmăm inutil.

Am reușit să recuperez, ca întotdeauna de altfel și am finalizat gentuța pentru spital. În buzunarul exterior, am îndesat cu satisfacție un plic cu o anumită sumă de bani. Nu avem voie să ne atingem de plic! Nu vom deschide Plicul decât la spital, în momente justificate! E hotărât. Am zis și am zâmbit amândoi liniștiți. Banii chiar aduc fericirea și liniștea în căminul conjugal. Chiar și Vlad a început dintr-odată să se balanseze de pe un picior pe altul, fredonând o melodie necunoscută.

În plus, tabelul lui Eliphas Levi ne spune că avem doar două opțiuni în perioada următoare. 31 octombrie și 3 noiembrie. Cam astea sunt zilele norocoase în perioada imediat următoare, așa că ne vom concentra pe 3 noiembrie, pe 31 medicul nostru este plecat la o conferință la Cluj.


joi, octombrie 28, 2010

39. tot inainte!

Acum ca am implinit 39 de saptamani si un estimat de 3 kile jumate per copil in burta, calmul la care am lucrat cu intensitate in ultimele saptamani ne-a devenit dubios. Dar chiar asa nicio contractie, o burta cazuta, un strop de dop gelatinos? Un semn, vrem un semn ca totusi se apropie si nasterea asta. Pe scurt, am intrat in zodia nerabdarii. Desi doctorita e plecata in weekend, miercuri suntem "la termen": 3 noiembrie. (sa ne reamintim ca Vlad e nascut fix la 40 de saptamani?)

Si ca sa nu va plictisim cu aceiasi burta, am mai colorat-o nitel: poze proaspete de azi -dimineata!




vineri, octombrie 22, 2010

Slabesc acum, intreaba-ma cum!

Alaptez!
O campanie new-yorkeza de promovare a alaptatului. Seamana cam mult cu reclamele la pastile care iti taie pofta de mancare, dar ce sa zic.... yuhuhuhu! Breastfeeding is the new diet!



joi, octombrie 21, 2010

dupa-amiaza cu vlad


De ce ne place Gabriel Bădică?

Pentru că el este Nebunelul și în plus s-a hotărât să pună pe blogul lui personal o piesă de teatru cu defecte, care fac să nu poată fi montată pe scenă, ci doar pe malul mării. Actorii fumează (atunci când nu mestecă) ... Piesa se cheamă Ultimul labrador, iar defectele ei au fost descoperite cu o întârziere de 15 ani, de însuși autorul.


Acesta este autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă.

Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă.


LE: GABRIEL BĂDICĂ, autorul piesei mai sus menționate și poemului mai jos postat, este și autorul moral al marelui nostru succes de familie în Programul CACA. Recunoaștem cu captele plecate a umilință că, fără EL, copilul nostru nu s-ar fi căcat astăzi la oliță. Vlăduț s-ar fi căcat prin casă, pe la colțuri, pe el sau pe noi sau chiar pe însuși autorul. Pentru că nu aveam oliță. EL a cumpărat OLIȚA. Mulțumim tatălui, bunicului, socrului și nu în ultimul rând autorului pentru olița în formă de cap de ursuleț galben!

miercuri, octombrie 20, 2010

De ce ne place Gabriel Bădică? Poezia


...dar în măcelul final
ceea ce totuşi ne place
este că ucigaşul recită un poem despre pace.