miercuri, ianuarie 19, 2011

Noi re(pro)grese in programul caca

Daca acum cateva luni am starnit invidia blogosferei cu plozi de doi sau trei anisori povestind despre succesele noastre neasteptate in programul caca, iata ca a venit momentul sa ne smerim si sa recunoastem, cu capul plecat, ca nu a fost decat o victorie trecatoare.

Desi Vladut se imprietenise bine de tot cu olita si o vizita ori de cate ori era nevoie, la cateva saptamani de la nasterea lui Toma, brusc, a uitat care-i treaba cu olita. Nici nu vrea sa o mai vada, daramite sa se aseze pe ea. Si-o pune in cap, o spala, depoziteaza in ea jucarii, orice numai pipi-caca nu. Iar daca mai indraznim sa il lasam fara pampers, in speranta ca isi va aduce aminte drumul spre baie, nu va mai povestesc cu ce bucurii ne trezim pe canapea, pe sub masa, ba chiar pe masa.

Citisem despre regresiile copiilor in momentul in care apare un fratior. Ei bine, da, suntem in marsarier. Dar imi place sa cred ca ne luam doar avant. Pazeeeeaaaaa!!!!

6 comments:

Degetica spunea...

nu stiui de ce va strasati cu treaba asta, mai sunt 3, 4 luni si vine caldura:), acu pe bune.
Gh al meu la 2 ani si 10 luni a hotarat ca olita e un loc unde se poate face ceva:) A durat cateva zile, apoi a folosit doar closetul. Citez" eu sunt maie".
Acum are pampers noaptea la somn.
recunsoc, n-a fost precoce la renuntarea la scutec...dar eu nu am putut sa ma ocup de el, din motive obiective, asa ca si-a ales singur momentul.
Inutil sa spun ca sunt convinsa ca am scutit inutile luni de zile de strans pipi/caca de prin casa.

relax, relax.

Simbad spunea...

problema e la noi, desigur. avem nevoie de confirmari. confirmari ca suntem niste parinti cat de cat capabili. nu stii ce boost de self esteem a fost mersul la olita acum 3 luni. pentru noi, desigur.

un fel de... Hai, Vlad, da-ne o mana de ajutor ca nu mai putem scoate capul in blogosfera fara o achizitie noua, ceva, orice, ceva mic, cat de mic, pleeeeeease!

Degetica spunea...

haha;)
oamenii cand n-au probleme, si le creeaza singuri:)
va pupi, si parintii cei mai buni sunt aia care se lasa surprinsi, nu aia care programeaza totu'

monica spunea...

Noi vom avea 5 ani peste 3 saptamani. Si tot mai avem accidente. Mai ales la gradi, in orele de somn. Dar intradevar, dupa ce ne-am invatat la olita,pe la 3 ani si 5 luni, ne-am luat inima in dinti si am renuntat de tot la scutec. Vreo luna tot imi venea sa revin. Mai ales dupa cate un frecat de canapea de o ora-doua. Regresul s-a produs dupa inscrierea la gradi. Mai ales ca iti "serveste" educatoarea impreuna cu pachetelul de haine si cate o predica pe un ton si cu o privire care te face sa te simti si tu de 4 ani. Eu zic din experienta mea de mama cu trei copii ca nu e nicio nenorocire. Iar ca sfat - daca aveti nevoie - eu zic ca a mers ideea de curat. Adica atunci cand o schimbam pe cea mica ii spuneam tot timpul: "Ia uite ce bine e sa fi cu hainutele curate. Mai stii ce rau era cu alea ude si murdare? Uite astea curate ce calcate sunt, cum miros de bine. Vrei sa le pastram asa?"

Anonim spunea...

Buna

Va urmaresc blogul de multa vreme si nu am comentat pana azi cand am dat peste un articol care m-a lasat masca si trebuia sa il impartasesc.
In timp ce il citeam m-am intrebat de cateva ori daca e scris in gluma sau autoarea incearca o abordare de genul reverse psychology. Din pacate e foarte real.
Sunt inca socata. Cateva paragrafe a trebuit sa le citesc de doua ori sa ma asigur ca am citit bine.

http://online.wsj.com/article/SB10001424052748704111504576059713528698754.html

Mariana

andreea spunea...

Of Doamne! Si la noi e la fel, fiul meu cel mare(2 ani si jumatate) imi spune ca nu vrea sa manance ca se face mare si el vrea sa se faca bebelus, sa-i fac lapte :(((