De vreo cinci luni ne fandosim mic-burghez: avem bona. Dar pentru ca rolul nu ne prinde, nici bona n-a fost ce trebuia sa fie. Pe scurt, bona spala si calca toata ziua si eu aveam grija de copii. In plus, mie imi revenea rolul de a consola bona: ca o resping copiii, ca nu e bun fierul de calcat, ca ce greu e cu banii, ca baietii ei nu o respecta, ca se cearta cu maica-sa, ca restul lumii o persecuta, si tot asa. Sincer, vinerea, ziua in care bona nu venea, era ziua mea de relaxare. E drept ca Vlad nu mai iesea in parc si eu eram oarecum inchisa in casa dar macar era liniste. Ma bucuram in ultimele saptamani ca Vlad era din nou de acord sa mearga cu ea in parc si simteam un fel de echilibru instalandu-se. I-am spus chiar lui Mihai sa mai amanam mersul la gradinita ca am intrat intr-un ritm destul de bun cu Vlad, Toma si bona.
Dar miercuri dimineata, bona ma suna sa imi spuna ca sa nu o mai astept, ca ea nu mai vine “o perioada”. Ca mama ei e in spital si trebuie sa stea noaptea cu ea. Bine, tanti Ana, zic, haideti sa mai vorbim diseara sa imi spuneti ce inseamna perioada asta. Peste cateva ore, ma suna o vecina a bonei care ma intreaba direct, Aveti nevoie de o bona? Ca ii spusese ei tanti Ana ca ea nu mai vine la noi si ii daduse si telefonul sa sune sa isi ofere serviciile.
Incep si eu sa ma prind ca femeia nu mai are de gand sa vina deloc si nici macar nu intentioneaza sa ne spuna direct chestia asta. A doua zi, gasesc cheile ei in cutia postala. Wtf? I-am gresit cu ceva? Am jignit-o? Am speriat-o? A doua zi dupa salariu.... hm. Astazi m-a sunat din nou vecina, cea care vrea sa fie noua bona, pe care elegant am refuzat-o si imi spune confidential ca tanti Ana nu sta noptile la spital cu mama ci s-a decis sa mearga la munca in strainatate!
Nu stiu de ce a ales sa dea bir cu fugitii in loc sa ne spuna civilizat ce are de gand; dar incep sa ma intreb daca nu avem noi cumva o karma negativa la bone si gradinite... Pai, sa recapitulam. Prima gradinita a lui Vlad, acum aproape un an, s-a inchis la o luna dupa ce l-am inscris pe Vlad. Tot asa.... De maine nu mai veniti, va anuntam noi cand redeschidem. Si n-au mai redeschis (si nici banii dati in avans nu i-am mai vazut). A doua a durat tot o luna, din motive de abuz emotional si copil isterizat. Si apoi tanti Ana. Nu ca m-as fi atasat de ea dar prea se schimba totul, intr-una si suntem intr-o continua adaptare la noi conditii.
Acum avem o noua idee. Nu mai vrem babe agramate care stiu sa dea cu mopul dar nu se pot juca cu copiii. Vrem sa gasim o fata tanara, studenta de exemplu, care sa stea 3 ore pe zi cu Vlad, sa il duca in parc, sa se joace, sa vorbeasc cu el.... daca aveti vreo (alta) recomandare, ascultam cu drag. Noi suntem deja la capatul imaginatiei.
18 comments:
exact asta am cautat noi pt Gh anul trecut. fata, exceptional de draguta, da tot n-a mers, ca a intervenit Sofia care s-a suparat pe ea si i-a taiat pulovarul favorit cu foarfeca.
M-am simtit ca ultima criminala, iti dai seama.
eu tot cu 2 copii; o fetita de 2 ani si 5 luni si un baietel de 6 saptamani..
deci eu prefer "bona" care sa calce, sa spele, eventual sa gateasca - taman ca sa am eu parte de oleaca timp de calitate cu copiii.
abia dupa ce m-as intoarce la servici as cadea de acord pt o bona care sa nu faca altceva decat sa se joace cu copiii- chit ca ramane casa de izbeliste.
culmea, am avut exact aceeasi traiectorie si aceleasi ganduri, nu mai vrem babe!!!
Hm, nu stiu daca functioneaza si invers. Eu am fost au pair pe la 21 ani, aici in Germania. Poate e o idee pentru voi sa aduceti pe cineva de genul? Poate din Republica Moldova? Ca nu stiu daca ar veni din Occident in Romania numai daca nu cumva e o viitoare studenta la romanistica si vrea sa traiasca intr-o familie sa invete romana.... Alta idee n-am! Ce vreti voi se cheama baby sitting si probail gasiti privat daca nu prin vreo agentie???
Eu as veni cu drag la voi daca ati trai unde sunt eu acum. Intre timp mi-as termina formarea in consiliere copii si psihoterapie prin dans si miscare si as castiga si banuti lucrand cu copiii. Pacat ca in Romania nu prea exista aceasta mentalitate. Poate gasiti o studenta. Bafta
M
Sa stii ca sunt probleme si cu astea tinere, nu-ti imagina ca e usor de gasit. Ca au chef de viata, de umblat prin cluburi, de iesit noptile, au sesiuni, au probleme de alta natura si tot acolo ajungi. Cel mai bine e sa gasesti pe cineva fara responsabilitati: fara familie daca se poate sau cu puradei suficient de mari incat sa-si poarte singuri de grija, fara obligatii de alta natura. Deci tot la femei mai in varsta cred ca vei ajunge.
Dar de ce nu incerci varianta "bon". Noi stim o familie care are doi boni. Prin rotatie, ei gatesc, ei spala, ei fac cumparaturi, ei scot copiii in parc, ei ii iau de la scoala/gradinita sau ii duc intr-acolo etc.
un bon cu barba, ala... barbosul cu tatuaje, nu se (mai) baga ?;)
cit despre karma, nu-l uitati pe clint, sau klimt, cui il chema pe zburator? asta sa va dea de gindit, in rest, in general in Ro oamenii cu ziua (menajera, bona, zidar) fug mereu de la locul de munca fara preavize, scuze, explicatii decente, samd. ni s-a intimplat tuturor, nu va faceti griji. Doamne-ajuta!
Eu mă încadrez în profil :) N-am fost niciodată bonă, decât pentru fratele meu mai mic, dar mi-ar plăcea mult să încerc :) Cum selectaţi? Trebuie să am un certificat?
@Dina, poti sa ne scrii un mail la treibadica@gmail.com. Nu, nu avem nevoie de certificat.
Ilinca a avut vreme de 2 ani bona tanara, avea 22 de ani la angajare! Lumea zicea ca-s nebuna, dar copilul meu o adora! Mai ales dupa ce am avut si noi o experienta cu o "tanti" care o scotea pe Roxi in parc si pe mine din sarite, cand am stat acasa dupa nasterea Ilincai... S-ar putea sa fie libera bona tanara (acum are 24 de ani), "ii fac o intrebare".
Io cu menajerele am patit ceva similar, de stau si ma intreb si acum cu ce le gresesc? Una cel putin, atata ma stresase cu "vaaai, ce murdar e aici!", ca faceam eu curatenie cand stiam ca tre sa vina, ca sa nu ma mai certe!
Aveti noroc. Daca eram in locul bonei, va executam pe toti. Si i-as fi facut o vizita si amicului Bucurenci.
Cred ca suntem multi in situatia voastra... Ar fi frumos sa infiintam un club al parintilor, care sa functioneze prin rotatie. Cu alte cuvinte, sa se stranga cate 3-4 familii care au copii de varste apropiate si sa se stabileasca un soi de calendar saptamanal in care cate 2 parinti (cei care stau in concediu de crestere) sa stea cu copiii, iar ceilalti merg linistiti la ale lor - sau se implica si ei, in fucntie de orarul zilei respective, pana cand le vine randul in spatamana sa fie "bone". Are vreo logica ce spun? Evident, ideea e sa "cuplam" familii care au sisteme de valori similare in ceea ce priveste cresterea copiilor. Si in plus trebuie sa ai incredere ca toti copiii vor fi tratati la fel si se va avea la fel de multa grija de toti pe parcursul zilei. Presupun ca mai sunt si alte aspecte la care nu m-am gandit si care ar trebui acoperite... Dar ma gadesc ca ar fi bine si ptr copii, ar socializa fara sa fie "institutionalizati" OK, acum trebuie sa fug ptr ca fetita mea de 1 an si 4 luni scoate farfuriile din dulap iar cea mica, de 6 saptamani, trebuie alaptata. So...
Mi-e mila de voi , va tin pumnii. Am impresia ca de data asta va iese.
De acord cu postul anterior, chiar voiam sa va propun asta si eu, apropo de taking turns to watch the kids. Problema e ca deja doi de varste apropiate(in jur de doi ani) sunt deja destui. E de discutat. Im up for it daca varianta vi se pare ok. Maria
multumim de multele sugestii si incurajari! am primit si multe mailuri cu oferte de babysitting din partea cititoarelor noastre; cu cateva ne-am si intalnit si acum tare ne e greu sa alegem!
ne-am gandit si noi la varianta grup de parinti care au grija pe rand de copii, stiu ca se practica in alte tari, dar deocamdata pare greu fezabil in bucurestiul asta mare. Imi imaginez asa ceva intr-un spatiu mai mic si mai intim, parinti care locuiesc pe aceiasi strada, care merg in acelasi parc, ca altfel riscam sa traversam Bucurestiul in fiecare zi!
Daca mai aveti studente ramase :D poate le dati mai departe, si eu caut cu disperare.
Eu va urez succes! Daca insa vreti sa incepeti un astfel de grup, as fi si eu interesata. In definitiv, distantele nu sunt mai mari decat in alte parti - doar ca aici, in Bucurestiul nostru mare, sunt mai greu de parcurs.
Dar de ce nu dati voi un anunt la ziar? O sa va sune multa lume si o sa aveti de unde alege exact ce vreti la ce pret vreti. Eu una asa am facut si sunt foarte multumita.
Trimiteţi un comentariu