Ne plac sforile: groase, subtiri, albe, colorate. Poate sa fie ata de cusut sau chiar un siret desperecheat. Sfoara sa fie. Vlad poate petrece zeci de minute in linste concentrata, infasurand sfoara in jurul cate unui animal de plastic sau plus, de preferinta elefant sau dinozaur. Ieri de dimineata l-a initiat si pe Toma in poezia sforilor.
joi, martie 24, 2011
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comments:
great! ce mare s-a facut toma, ia uite, sta in fundulet deja. apreciem si chiloteii lui vladut :))
savurati momentul. bine ca nu va pune capcane din sfoara prin casa, de la un scaun la altul, cum imi pune mie petru. deci se poate si mai hardcore, doamne ajuta!
the kids on video, funnier than in pictures ;-)
@sultana, prima filmare era fara chiloteii dar cum nu incurajam pornografia infantila, a trebuit sa mai tragem o dubla.
cat despre capacane cred ca isi vor pune cat de curand unul altuia, iar noi vom fi doar niste biete victime colaterale. cum bine zici, doamne ajuta! sau se spune doamne fereste?
1. V-am prins, ati fost la McDonalds!
2. Si Rayan e fan sfori, sireturi sau orice se poate lega in jurul altui obiect sau, de preferinta, de gatul unui animal.
3. Povestea asta cu legatul la copii are o semnificatie psihologica, stii? Se pare ca are legatura cu anxietatea, frica de separare, abandonul, insecuritatea etc. Si Rayan face exact acelasi lucru si intrebandu-ma ce e in spatele acestui joc al lui, am inteles ca are mare legatura cu relatia noastra, cu mine, chestie pe care o intuiam cumva inca demult.
asa e, a inceput sa se joace cu sfori dupa ce s-a nascut Toma. Si eu ma intrebam ce poate sa insemne...
si, da :) mai scapam si la mcd. macar pentru jucarii....
Trimiteţi un comentariu