Uitasem cat de tare isi doresc sa stea la verticala, intai in fundulet, ba chiar si in picioare. Cate saptamani in sir exerseaza aceiasi miscare pana le iese, cata frustrare indura cu stoicism (si urlete uneori) vazand ca nu pot atinge obiectul dorintei. Cata incantare pe fata lui cand isi da seama ca lumea se vede mai bine de la verticala. Si cata durere cand il asezi iar pe spate, iar, iar.... pare sa zica privirea lui disperata.
Ii admir pe omuletii astia din toata inima. As vrea sa mai am rabdarea si determinarea pe care o aveam la 5 luni.
Si ma bucur nespus ca Toma are un ajutor in plus. Vlad il ia de manuta, il ajuta sa stea in fund, incearca chiar sa il invete sa mearga. Iar Toma e cu gura pana la urechi de incantare.
E frumos si la 5 luni. Cu toate frustrarile varstei.
5 comments:
toma, te-as aujuta si eu sa stai drept,dar poate nu nimeresc din prima cu capul in sus...Sper ca te pregatesti pentru botez si exersezi in cadita!
Alecu
sa va fie de bine! verticala, adica :))). asteptam si noi, mai ales ca v fi o provocare foarte provocatoare, ca ne apropiem de sapte kile cu viteza si mai avem pana la trei luni. sper ca suncile ce se revarsa sa nu fie un impediment prea mare :) poate ne impartasiti candva din experienta voastra
sa creshti mare Toma!si cat mai vertical!
;)
verticalitatea sa traiasca! si fizica si morala:) si e tare dragutz daca Vlad vrea sa-si ajute fratiorul, inseamna ca ii este drag, drag. la mai multe poveste verticale:))
Te-am vazut ieri Simina la intersectie la Armeneasca cu Vlad in brate...cred ca vroiai sa-l lasi jos, el incepea sa planga si nu vroia....zic, uite-o pe saraca Simina ce o chinuie Vlad, il mai are si pe Toma acasa, ce micuta si slabuta este :)
Saptamana trecuta am trecut pe langa Mihai tot pe la Rosetti, inalt, relaxat ca un crai...pfiu cat invidiez barbatii si detasarea lor :)
Deci a fost saptamana Badica pentru mine, sunteti toti foarte frumosi, poate intr-o zi il vad si pe Toma ! Va pup !
Trimiteţi un comentariu