Pana acum cateva luni eram convinsa ca cel mai greu an de parinte este primul an. Acum stiu ca primul an e la mare concurenta cu anul trei. Cand vedem copii de doi, trei anisori dandu-se cu fundul de pamant sub privirile disperate ale parintilor, eu si sotul lasam privirile in pamant a recunoastere, intelegere si neputinta. Stim ce urmeaza: un urlet prelung in care o ureche versata descifreaza: NUUUUUUUUU
Ce vrei, puisor, de fapt?
Nuuuuuu, nuuuuuu (urlat)
Dar nu inteleg ce vrei.
Nuuuuuuuuuu (printre sughituri)
Incearca sa te linistesti si sa imi spui ce vrei.
Nuuuuu Nuuuuuuuuuu (urlet mut, muci pana la barbie, privirile dezaprobatoare ale celor din jur)
Dar nu inteleg ce vrei! (urlu si eu) NU inteleg!
Nuuuuuuuuu (urlet deja obosit)
Mergem acum acasa si nu mai iesim niciodata, NICIODATA, stam inchisi in casa si gata, GATA!
NUUUUUUU (cu forte noi, un urlet si mai convins)
Nu vreau sa spun ca numai asa a fost anul nostru, anul trei. Dar a fost in mare parte asa. In cele mai rele momente imi vine sa las totul balta, ma vad transformata intr-o fiinta pe care nu o mai recunosc, o mama care urla la copiii, zaluda si nepieptanata, cocosata si cu cearcane, smiorcaindu-se mereu, oricui vrea sa o asculte, Nu mai pooooot...
Asa cum a trecut anul intai, am asteptat sa treaca si anul trei, cu bruma de intelepciune adunata in trei ani de parenting: nimic nu dureaza vesnic, toate sunt faze, perioade, o sa treaca, o sa creasca, nu e vine ta, nu e vina lui, ai putina rabdare, nu mai fi asa exigenta cu tine, nu mai fi asa exigenta cu el.
Nu stiu cum ar fi fost anul trei fara Toma. Stiu ca ii este foarte greu lui Vlad sa accepte ca nu este singurul, ca trebui sa se separe incetisor de mine; poate ar fi fost mai simplu fara Toma, poate nu.
A fost un an greu. Dar nu l-as da pe unul mai usor. Ca si in primul an, am zile in care nu gandesc mai mult de venirea serii: cum supravietuiesc acestei zile, cum ma descurc inca trei ore, cum fac sa ajung acasa, cum fac sa plec de acasa?
Cu siguranta nu este la fel pentru toti parintii. Asa ca intampin anul patru de parenting cu hotararea de a gasi acele resurse nebanuite care transforma o biata fata zabauca intr-o mama eroina, cu doi copii, cariera, hobbyuri, timp liber... si un zambet increzator, dovada a unei serenitati interioare de neclintit.
La multi ani, Vlad! Bine ai venit in anul patru!
16 comments:
Zi mersi ca ai scapat :-) Noua la cursul de parinti ne-au zis ca la doi ani e etapa cea mai dificila ("the roaring two's") si apoi mai vine o data pe la 4 ani. Voi le-ati avut pe amandoua intr-un an! :-)
La mulți ani, Vlad! Să crești frumos și liber!
Simina, mulțumesc pentru postare. Noi suntem în mijlocul anului 3 și chiar spuneam că primii doi au fost vacanță pe lângă acesta. Am avut momente când mi s-au terminat tacticile, răbdarea, înțelegerea, puterea de pricepere. Se pare că întorcerea mea la serviciu a fost un moment numai bun ca să începem să nu mai dormim nopțile (chestie care nu se mai întâmplase din bebelușia timpurie), să nu ne mai înțelegem deloc-deloc (când era bebeluș comunicam mai bine, crede-mă!) și să o ținem dintr-o criză de furie în alta. Daaaaaar, m-a învățat anul anul ăsta că am resurse nebănuite și că limitele mele sunt infinite :)) Bănuiesc că ție ți-a fost mult mai greu și cu Toma și cu acceptarea lui de către Vlad.
Puteri înmiite și cât mai multe perioade frumoase vă doresc!
La mulţi ani, Vlad! Să creşti mare şi sănătos! La mulţi ani frumoşi şi părinţilor şi fratelui tău!
La multi ani draga Vladut. Sa cresti mare, sa fi sanatos, fericit, norocos, liber si nonconformist. Fiecare zi din viata ta sa fie senina si plina de culoare, populata de lucruri si evenimente minunate, surprize, bucurii. Iti urez sa inveti sa vezi doar lucrurile bune si frumoase si sa construiesti spre fericirea ta si a parintilor tai.
Cu drag,
LauraZ
Stai linistita. Dupa ce ati trecut de perioada "NUUUUU", va veni o perioada pe care ai sa o iubesti cu pasiune, cand te vei intelege cu Vlad extraordinar, cand o sa asculte ce spui, si o sa-ti mai dea si dreptate, ai sa te simti de parca ti-a pus Doamne-Doamne mana in cap. Pacat ca nici pasa asta nu dureaza mult, dar cat dureaza, sa te bucuri de ea!
La Multi Ani, Vlad!!!
OMG, OMG, imi spun clatinind capul cu intelegere si mila, dar rugindu-ma fierbinte "nu si la noi, nu si la noi, nu si la noi"!
La multi ani fara furtuni prea mari, Vlad!
multumim de incurajarti, noi trecem printr-o regresie maxima cu urlete din senin care se potolesc numai dupa cantat si dansat incontinuu:(. Vladutule, sa cresti mare si mai frumos!
incurajari:(, sorry, e de la oboseala.
sa va traiasca, la multi ani Vladut!
in rest, been there, done that, sorry, it doesn't get any easier....:P
la multi ani fericitzi!si sanatate maxima!:)
Sanatate lamaxim, sa va trayaska shi bayatul shy peskarushul! Peskarushul se poate shi borsh daca va e poftah shy nu avetzy ce manka. Yeeeiii!
Ha, la multi ani Vlad! Si la vremuri mai bune pentru mami =)).
Nu e pentru toti parintii asa? Hm ... si atunci eu de ce tai de pe calendar zilele ramase pana face plodul trei ani =))?
Mai ales ca Piscotul meu a fost precoce ... pe el l-a apucat ''terror two'' pe la vreun an si 4 luni ... deci tocmai am aniversat un an si 4 luni de extreme parrenting cum ii zice sotul :D.
Sa fiti sanatosi si norocosi!
Al meu a fost şi mai precoc, a început să fiarbă la vreo 20 de minute, deşi era apa cam scăzută.
Vlad-pui, la multi ani mai putin traumatizanti pentru mama ta :))
Suntem in aceeasi barca, in mijlocul furtunii cu nuuuuri si muci si lacrimi si tavalit pe jos si trantit jucarii/haine/whatever. Uneori la trezirea de dimineata, alteori la cea de dupa amiaza, alteori din senin, alteori de loc :)
Nu sunteti singuri!!! Nici Toma nu s-a adaptat la venirea lui Andrei pe lume: isi pune mainile la urechi si da din cap heavy metal style cand plange sau gangureste micutul si avem o singura poza cu toti patru pentru ca nu sta mai aproape de 2 metri de fratele lui mai mic.
Daaaar, e delicios cand raspunde evaziv la intrebari capcana gen "crezi ca mama e o zana buna sau o gripturoaica?"; "ce este o zgripturoaica!?" :))
La multi DAAAA!!!
La multi ani pentru Vlad si toata admiratia pentru mama lui, pe care n-o cunosc personal, dar care pare a fi una eroina, cu doi copii frumosi, cariera si echilibru interior! Sa stii ca ma recunosc cel mai mult in partea in care spui ca nu treci cu mintea mai departe de caderea serii. Dupa un an si opt luni cu Tudor, inca ma mai rog sa supravietuiesc cate unei zile ce pare interminabila si epuizanta, cu toata dragostea pe care i-o port copilului.
La muti ani, Vlad! Felicitari mamei lui Vlad pentru ca ne impartaseste experientele voastre din care si noi, astia mai mici, invatam cate ceva.
Trimiteţi un comentariu