Bravo, Toma!

Dragul nostru Toma,

Cel cu zâmbetul mereu pe buze, cel cu ochișorii mereu atenți, negri și rotunzi, cât de ușor și firesc ai venit să completezi tu treimea. A trecut un an, UN AN, și mă minunez cât de bine și frumos ai crescut în mijlocul acestui haos pe care ne străduim noi, părinți neîndemânatici, să-l ordonăm cît de cît.

Ca și fratele tău, nu ai împlinit un an în casa în care ai bebelușit ci, nomad ereditar (pe principiul Dacă-i musai, cu plăcere!) ai schimbat deja domiciliul. Mai în patru labe, mai de-a bușilea, ai pus și tu umărul la împachetat, cărat, organizat, sortat și rearanjat.

Îmi tot vine să spun cât de greu a fost anul ăsta, dar ceva mă oprește. O fi fost greu, nu zic nu, dar cît de frumos a fost! Câte lucruri minunate nu am făcut anul ăsta. Cîte lucruri minunate ai făcut tu anul ăsta! 

Toma are un an astăzi si deja face câte doi pași de unul singur. Toma are un an și spune Da si Pa Pa! și Mama și Tata și mai ales Coco si Caca. Toma arată cu degetul, Toma bate din palme, Toma mănîncă și doarme ca un căpcăun. Toma e bun și înțelept si cred eu că cel mai mult și cel mai mult îl iubește pe frati-su Vlad care îl bumbăcește dar îl și pupăcește pasional.

Toma nu mai e bebe. 

Mama are acum doi băieți. Văleu!