În limba lui Vlad nu sunt multe cuvinte dar alea care sunt,
sunt importante. Elefantul este kami iar trenul este tutu. Masina este buma. Metroul
este tutu mae. Orice e mic e kiki. Toma este kiki bebe.
Ce auzim cel mai des?
Nuuuu, beeebe! Atat de des ca am inceput si noi sa-l normam pe Toma tot cu
Nuuuu, bebe!
Mai sunt mama si tata, si mami si tati. Mami si tati pot fi
orice femeie sau barbat de pe strada. Mama si tata suntem doar noi.
Vlad are trei ani jumate si vocabularul unui copil de un an
jumate. Intuitia noastra, confirmata de un terapeut la care am navalit cu toata
familia, e ca Vlad a incetat sa mai faca achizitii lingvistice cand am ramas eu
gravida cu Toma. Psihologul ne-a spus ca ne gandim la el ca la un barbat tradat
in dragoste. Vlad sufera din dragoste crezand ca cea mai importanta femeie din
viata lui l-a tradat alegand sa aduca pe lume un alt baietel.
Stiu ca sunt si alti copiii care nu vorbesc la 3 ani si
jumatate. Din alte motive. Am incercat sa nu ne panicam si am sfarsit prin a ne
panica foarte tare. Am intrebat in stanga si in dreapta, am mers la psiholog,
la logoped, la medici, am facut teste pe internet si am citit liste intregi cu
simptome si diagnostice. Mi se face pielea de gaina in continuare numai cand ma
gandesc. Toti doctori care l-au vazut spun ca nu are nicio problema grava,
diagnosticabila si ca va recupera si intarzierea de limbaj.
Acum, dupa ce ne-a dresat bine pe noi, de am ajuns sa vorbim
si noi de kami, tutu, kiki si buma, de cateva saptamani a inceput sa se
antreneze si Toma pe limba lui Vlad. Mi-e tare greu sa recunosc: in acest moment, Vlad si Toma sunt cam la
acelasi nivel de dezvoltare lingvistica. Dar in timp ce Toma repeta cu
entuziasm cam tot ce aude prin casă, Vlad trebuie rugat frumos sa repete
cate un cuvintel simplu, o silaba, ceva, orice.
Vlad merge din vara la logoped in fiecare saptamana si de
doua luni deja la gradinita.
foto: Prima zi la grădiniță
Cel mai mult si cel mai mult imi doresc de Craciun sa pot vorbi cu copilul meu. Nu pentru ca vreau sa il aud recitand poezii la serbarea de Craciun (desi vreau si asta!) ci pentru ca as stii ca a trecut cu bine printr-o mare incercare, ca si-a gasit resursele si dorinta de a merge mai departe, de a creste, de a fi un baietel de 3 ani jumate.
8 comments:
Ai incredere Mihai ca totul va fi bine. Craciun Fericitit !
trebuie lucrat. cunosc o fetita, care acum are 3 ani si 2 luni, la fel nu vorbea. de 2-3 saptamani lucreaza cu un psiholog si a invatat enorm.
Of, imi imaginez cit de greu trebuie sa fie, si pentru Vlad, si pentru voi... Dar cred ca trebuie sa-i dati inca putin timp. O sa va ierte si-o sa vorbeasca, probabil inca nu intelege tot ce trebuie sa inteleaga.
O sa fie bine! >:D<
foarte bine ca merge la logoped. cum sta cu imitatia verbala/nonverbala, spontana/provocata?
fiti increzatori!
Draga mea,
Banuiesc cat de greu iti/va e dar cred sincer ca va fi totul bine.
Sotul meu a inceput sa vorbeasca la 3 ani, spre ingrijorarea parintilor.
Cu toate astea, azi e o adevarata moara stricata, care vorbeste cat e ziua de lunga:)
E doar un hop, ai sa vezi:)
Te imbratisez cu drag.
Hei, Vlad va fi un al doilea Lucian Blaga!
Sper ca de Crăciun visul să ți se împlinească și știu sigur că vor veni zile în care ne vei povesti că lui Vlad nu-i mai tace gurița :)
(și băiețelul meu i-a spus, până spre 3 ani, mașinii "buma", dealtfel și el a vorbit pe limba lui foarte multă vreme)
Eu spun sa nu va stresati (inca) foarte tare. Si ideea de baza e sa vezi progres. Si daca e extrem de incet de-ti vine sa te sui pe pereti, atata vreme cat progreseaza cumva, restul sunt detalii. Fiu-meu mi-a spus "mama" prima data la 2 ani fara 10 zile. si acum, la aproape 5 vorbeste mult mai prost decat sora-sa de 2 (pardon, sora-sa de 2 vorbeste mult mai bine decat el). Dar deja incepe sa se faca inteles mult mai bine, fiecare zi facem progrese, oricat de marunte ar fi ele, uneori mi se pare ca imi trebuie o rabdare dumnezeiasca sa ies la capat, iar alteori parca vad luminita de la capatul tunelului. Atata vreme cat specialistii au spus ca nu are probleme de alta natura, e doar o chestie de timp si (imens de) multa rabdare din partea voastra.
Capul sus, va pup!
Sa stii ca problema s-ar putea sa nu fie vorbirea,ci auzul. Am trecut prin asa ceva. Am o nepotica, acum e clasa I, despre care toti medicii spuneau ca nu are nicio problema, in sensul ca nu e autism, nu e mutenie, corzile vocale ii sunt in perfecta stare. Nimeni nu si-a dat seama ca, de fapt, ea are hiperacuzie medie. I-au facut un test Berra (in somnul natural al copilului) si asa s-a descoperit. Din pacate, avea deja 5 ani si ceva. Acum are 7 ani jumatate, e in clasa I. A mers la logoped doi ani de zile (la unul ff. bun adica, ca de mers a mers si inainte sa i se puna diagnosticul). Daca vrei mai multe date despre asta sa-mi spui. Va doresc succes, rabdare si curaj! P.S.: Fratele meu a vorbit la 3 ani, pana atunci parintii mei l-au dus la toti medicii, fiindca tata spunea ca e mut. Din fericire, nu e, acum are 25. La 3 ani si ceva a inceput sa vorbeasca perfect.
Trimiteţi un comentariu