Oglinda, oglinjoara...

 

 

Avem un unchi talentat, asta stiam deja, dar de curand se mai ascunde si in spatele obiectivului si ne vede parca mai frumosi decat suntem.

No ball games in Southampton

Nu ca ma dau eu intelectuala, dar la Southampton ai ce citi. Pe ziduri, anunturi detaliate si bizare despre ce poti si ce nu poti sa faci, ce poti si ce nu poti gasi, de pilda raspunsuri la marile intrebari ale vietii. Nu stiu daca eram si noi vizati, dar eu zic ca mi-am gasit un tovaras de calatorie impecabil (eh, era sa raman fara masa in seara asta cand a mai uitat si Toma sa fie "impecabil") si sunt dornica sa imi reaiau vechile metehne si porecle (va mai amintiti cum ma alinta sotul ca nu stau locului?)

Noapte buna! Sa nu va jucati cu mingea!

Hopa sus si Vlad!

Manduca love

Pentru ca ma plang de ceva vreme ca nu pot iesi cu amandoi copiii din casa, pentru ca fac mereu scheme complicate in care cineva trebuie sa ma ajute, sa intervina, sa ma sustina, si m-am saturat. Ma simt ca o mama handicapata, inchisa in casa din cauza propriei neputinte, uitandu-se cu jind pe geam la alte mamici mai curajoase care chiar ies cu copiii in parc, pe strazi, in oras.

Pentru ca plec la drum lung saptamana viitoare doar cu Toma - avion, Southampton, hotel, conferinta (istorie, de-ale mele...) – si nu vreau sa cedez nervos in mijlocul aeroportului printre bagaje, pungi, carucior, copil urland. Nici la Budapesta n-a fost prea usor, si acolo eram amandoi... Dar am zis ca o fac asa ca nu mai pot da inapoi.

Asa ca m-am echipat cu ceva ce pare a fi top of the top in babywearing. Manduca. Asta e o recenzie la doar cateva ore, dar Toma pare complet sedus de noul gadget. L-am tinut in fata vreo 2 ore jumate timp in care am batut orasul, MTRul si parcul si nu m-a durut spatele defel.Iar acum am incercat si legatura in spate, l-am montat superusor si il simt ca pe ghiozdanel...putin mai greu.

Recunosc ca ma pornisem sa cumpar Marsupi, dar undeva pe drum m-a sedus Manduca, gandindu-ma ca e mai confortabil pentru copiii astia mari ai mei (Toma are deja 9 kile jumate la nici 7 luni), ca poate il mai port si pe Vlad din cand in cand, ca poate daca arata ca un rucsacel (ceea ce nu prea imi place) se si simte ca un rucsacel (si doar am purtat la viata mea rucsacei de 20 de kile berechet sus si jos pe potecile patriei).

Ne-am completat deci echipamentul de nomadism si ne-am incarcat si bateriile cu putin optimism (sa fie doar efectul shoppingului? sper ca nu). La drum!

Couchsurfing Budapesta

Locuim moca in comunitati studentesti, si vinam spatiile mother&child din mallurile budapestane. Nu ne intrebati ce cautam aici si de ce facem couchsurfing ca nici noi nu ne-am lamurit inca, dar Toma pare destul de entuziasmat de prima lui calatorie cu cei doi parinti iresponsabili.