Thassos. Intoarcerea din laguna albastra

A fost primul nostru concediu categoric familist, cu rezervare din timp, doi copii, masina, bagaje, animalute gonflabile, program, bagaje, copii, bagaje, copii... si bagaje. Desi ne-am stabilit asteptarile la limita de jos, a supravietuirii am fost surprinsi de momente kodak de relaxare veritabila, copii fericiti si cooperanti, somn lung si sanatos, vacanta.

Drumul pana in insula Thassos se poate face intr-o singura zi, chiar si cu doi copii galagiosi. Am plecat sambata la 7 din fata casei si la 8 seara eram in portul Keramoti asteptand feribotul. Asta in conditiile in care am ratacit drumul de cateva ori, am ajuns la o granita inexistenta si am sfarsit trecand in Grecia pe cel mai dificil si muntos drum posibil (sfatul nostru este sa evitati granita din Zlatograd si sa alegeti Svilengrad; drumul este incomparabil mai lejer).

Insula are multe plaje, fiecare cu farmecul si calitatile ei. Noi ne-am indragostit de plaja si taverna Papalimani (in nordul insulei, langa Limenas) unde de multe ori eram singuri, mai ales in primele ore ale diminetii. Insula ni s-a parut foarte prietenoasa cu familiile si copiii dar sunt convinsa ca ne-ar fi placut la fel de mult si daca ajungeam acolo pe cand eram (mai) tineri si lipsiti de responsabilitati. 

Si daca tot veni vorba de insula, intamplarea a facut ca in Thassos am urmarit si ultimul episod din celebrul serial Lost (da, ala cu insula); eram atat de relaxati incat am vazut mai intai partea a doua a ultimului episod si abia apoi partea intai, intrebandu-ne doar din cand in cand daca nu lipseste totusi ceva din poveste. Episodul e caracteristic vacantei / vietii cu doi copii. Cumva apuci sa le faci pe toate dar poate nu tocmai in ordinea in care iti imaginai ca trebuie facute. Pe acest ton optimist, va uram si voua vacante placute, asteptam sugestii de noi seriale si noi destinatii (mai putin) turistice! Kalimera!

P.S. Poze bune de pus pe blog nu prea avem, caci Vladut a optat rapid pentru costumul lui Adam, asa ca pastram cele mai valoroase imagini pentru vizionari in familie.

Copii rromi face bomba in Grecia

From Thassos with love

MMVlad 3 ani

Evenimentul monden pe care nu il ratam in niciun an este aniversarea MMV. Desi era cat pe ce sa daramam scena si am dezgropat o parte din florile frumos sadite de prietenii MMV, nu ne-am propus sa sabotam evenimentul. Speram sa ne invite si la anul, ca doar suntem de-un leat!

fotografii de Vlad Basca

Cat de mic e Toma mic?

Daca avem timp sa ne facem poze, e bine. Multumim pentru urari, pentru incurajari, pentru experiente similare impartasite. Stim ca nu suntem cei mai ingrozitori parinti din lume, dar parca avem nevoie sa mai auzim asta din cand in cand. Sau sa ne uitam la poze cu ai nostri feciori si sa ne miram si noi: cand a crescut si asta micu asa mare?

(la 7 luni, 2 dintisori, 9500 gr. +)

Navetist şi iubitor de natură, la doar 3 ani

Unii îşi pun probleme puericulturnice, alţii rup şi calcă în picioare inimile studentelor din Feteşti într-o solidaritatea ceferistică care se împleteşte romantic cu interesul pentru natură. Dovada noastră incontestabilă, primul pescăruş hrănit din mână cu hamsii prăjite şi bere la halbă, după o călătorie cu trenul, din care ne amintim că studentele care s-au urcat la Feteşti, pardon toate studentele care s-au urcat la Feteşti ne priveau cu subînţeles şi ne zâmbeau miorlăit ca nişte pisici în călduri.

Anul trei. Greu cu greu dar mai greu fara greu

Pana acum cateva luni eram convinsa ca cel mai greu an de parinte este primul an. Acum stiu ca primul an e la mare concurenta cu anul trei. Cand vedem copii de doi, trei anisori dandu-se cu fundul de pamant sub privirile disperate ale parintilor, eu si sotul lasam privirile in pamant a recunoastere, intelegere si neputinta. Stim ce urmeaza: un urlet prelung in care o ureche versata descifreaza: NUUUUUUUUU

Ce vrei, puisor, de fapt?

Nuuuuuu, nuuuuuu (urlat)

Dar nu inteleg ce vrei.

Nuuuuuuuuuu (printre sughituri)

Incearca sa te linistesti si sa imi spui ce vrei.

Nuuuuu Nuuuuuuuuuu (urlet mut, muci pana la barbie, privirile dezaprobatoare ale celor din jur)

Dar nu inteleg ce vrei! (urlu si eu) NU inteleg!

Nuuuuuuuuu (urlet deja obosit)

Mergem acum acasa si nu mai iesim niciodata, NICIODATA, stam inchisi in casa si gata, GATA!

NUUUUUUU (cu forte noi, un urlet si mai convins)

Nu vreau sa spun ca numai asa a fost anul nostru, anul trei. Dar a fost in mare parte asa. In cele mai rele momente imi vine sa las totul balta, ma vad transformata intr-o fiinta pe care nu o mai recunosc, o mama care urla la copiii, zaluda si nepieptanata, cocosata si cu cearcane, smiorcaindu-se mereu, oricui vrea sa o asculte, Nu mai pooooot...

Asa cum a trecut anul intai, am asteptat sa treaca si anul trei, cu bruma de intelepciune adunata in trei ani de parenting: nimic nu dureaza vesnic, toate sunt faze, perioade, o sa treaca, o sa creasca, nu e vine ta, nu e vina lui, ai putina rabdare, nu mai fi asa exigenta cu tine, nu mai fi asa exigenta cu el.

Nu stiu cum ar fi fost anul trei fara Toma. Stiu ca ii este foarte greu lui Vlad sa accepte ca nu este singurul, ca trebui sa se separe incetisor de mine; poate ar fi fost mai simplu fara Toma, poate nu. 

A fost un an greu. Dar nu l-as da pe unul mai usor. Ca si in primul an, am zile in care nu gandesc mai mult de venirea serii: cum supravietuiesc acestei zile, cum ma descurc inca trei ore, cum fac sa ajung acasa, cum fac sa plec de acasa?

Cu siguranta nu este la fel pentru toti parintii. Asa ca intampin anul patru de parenting cu hotararea de a gasi acele resurse nebanuite care transforma o biata fata zabauca intr-o mama eroina, cu doi copii, cariera, hobbyuri, timp liber... si un zambet increzator, dovada a unei serenitati interioare de neclintit. 

La multi ani, Vlad! Bine ai venit in anul patru!

Salutari de pe litoralul romanesc

Dupa nici cinci ore cu rapidul de Constanta, minigrupul nostru turistic, beneficiar al ofertei speciale de minigrup a CFRului (nu, nu e vorba de timpul redus de calatorie), a dat buzna in primul hotel de pe plaja din Mamaia si a deschis larg ochii si narile. Aeroooooosooooooooli!

Mai rapid decat rapidul

Ura si la gară!

De ziua lui Vlad, ne-am facut bocceluta si am pornit in prima lui calatorie cu trenul. Pentru ca este fascinat de orice merge pe sine si scoate sunete sacadate, suntem convinsi ca o sa fie o aniversare pe cinste. Si ca sa ne facem si noi moftul, directia este Constanta, nisip, mare, aerosoli. Toma a iesit la inaintare cu primul coltisor, noi suntem obositi si alergati, ca de obicei, dar ne punem toate sperantele in briza marii, ca pe vremuri, in studentie cand un weekend la mare rezolva tot.

Ne vedem luni!