Mândrie și beton

Muncesc până la epuizare 11 luni pe an; bărbații în construcţii și femeile la menaj. De mai bine de 15 ani dorm înghesuiţi în apartamente mici la periferia Parisului și economisesc fiecare cent. Se întorc acasă cel mult o lună pe an, în mașini scumpe, culeg prunele pentru horincă și cheltuiesc averi pe nunți, haine și petreceri. Dar mai ales, ridică vile în care probabil nu vor locui niciodată, care însă îi conving pe cei rămaşi acasă să urmeze și ei acelaşi model de succes.

Marți, 29 noiembrie, ora 19:00 vă aștept la Muzeul Țăranului Român, Şos. Kiseleff nr. 3, sala Foaier, la vernisajul expoziției foto Mândrie și beton a fotojurnalistului Petruț Călinescu. Fotografiile sunt rezultatul documentării, timp de un an de zile, a transformărilor petrecute în satele tradiționale din Maramureș și Țara Oașului, în urma masivei migrații a forței de muncă în străinătate.

 

Avem dovezi! (varianta masculină)

Am supraviețuit unui weekend greu, în care i-am luat moțul lui Tomiță, am scăpat de apocalipsă, am fost la petreceri bizare, am primit cadou de la un prieten vechi un cuțit de bucătar adevărat, am cunoscut un poet din Bacău (ciudat gagiu), ne-au părăsit prieteni, dar ne-am făcut rapid alții noi, ca să suportăm mai ușor pierderea, am revazut Forrest Gump și tot am plâns în hohote, am realizat că ne-am băgat în combaturi culinare din care o să ieșim foarte șifonați, am primit cărți cu autograful autorului, am lipsit de la talciocul urban de toamnă și ne pare rău, am scris o poezioară despre o aluniță rătăcită inghinal, am luat decizia să revenim la Jurnalul de sarcină în doi, pentru că acolo se comentează la greu, am invidiat oameni care ies în oraș și au voie să stea câte 24 de ore, am respirat sub apă, am gătit în somn un șalău cu maioneză. Avem dovezi!

Stiloul, cheile de la mașina Ioanei, reportofonul Simonei Tache și vodca chinezească (mulțumim Petruț).

Avem dovezi! (varianta feminină)

 

Toma a ales cu intelepciunea si bucuria care il caracterizeaza. Odata dezmoțat, a suflecat mînecuțele cămeșei indiene (nu uităm cine ne sunt nașii de botez, dar uite ca acu avem și nași de moț!), s-a uitat, a cumpănit și a ales. În ordine: pix, chei de mașină și reportofon. În aplauzele audinței, desigur.

Later edit: Unul din bucătărie, unul din sufragerie, și eu și soțul postam pe blog concomitent. După ce lăsăm praful să se aseze cu săptămânile pe blogul nostru drag, uite că acum nu mai prididim cu hărnicia blogosferică. Să fie într-un ceas bun!

Un nou mister dezvăluit în Tiuk-ul de toamnă

"După trei ore de somn profund, m-am trezit mângâiat de băiatul meu cel mare. Îmi desena pe frunte spirale fecunde și triunghiuri atotcuprinzătoare, incantând o vrajă care să-l ajute pe tatăl lui să se trezească fără dureri de cap. Așa s-a și întâmplat. M-am trezit revigorat de masajul magic și extrem de motivat de o foame de lup. L-am luat pe sus, am zburat ca avioanele până la bucătărie, cu scopul precis de a ne prăji şaisprezece ouă ochiuri. Ajunși pe terasă, am văzut că toată lumea era într-o vânzoleală intensă. Ați ghicit, căutau în continuare cheia. În castronul cu mici v-ați uitat? Dar în fântână? Găinile de pe ouă le-ați ridicat? repeta într-una o doamnă în vârstă, moartă de somn dar bine înfiptă într-unul dintre cele două fotolii optzeciste.  

Atunci s-a întâmplat."

Pentru cei care nu știu ce s-a întâmplat, dar mai ales pentru cei care știu, pentru cei care au fost de față și s-au îndoit, pentru Toma necredinciosul, adevărul a fost dezvăluit. AICI!

Bravo, Toma!

Dragul nostru Toma,

Cel cu zâmbetul mereu pe buze, cel cu ochișorii mereu atenți, negri și rotunzi, cât de ușor și firesc ai venit să completezi tu treimea. A trecut un an, UN AN, și mă minunez cât de bine și frumos ai crescut în mijlocul acestui haos pe care ne străduim noi, părinți neîndemânatici, să-l ordonăm cît de cît.

Ca și fratele tău, nu ai împlinit un an în casa în care ai bebelușit ci, nomad ereditar (pe principiul Dacă-i musai, cu plăcere!) ai schimbat deja domiciliul. Mai în patru labe, mai de-a bușilea, ai pus și tu umărul la împachetat, cărat, organizat, sortat și rearanjat.

Îmi tot vine să spun cât de greu a fost anul ăsta, dar ceva mă oprește. O fi fost greu, nu zic nu, dar cît de frumos a fost! Câte lucruri minunate nu am făcut anul ăsta. Cîte lucruri minunate ai făcut tu anul ăsta! 

Toma are un an astăzi si deja face câte doi pași de unul singur. Toma are un an și spune Da si Pa Pa! și Mama și Tata și mai ales Coco si Caca. Toma arată cu degetul, Toma bate din palme, Toma mănîncă și doarme ca un căpcăun. Toma e bun și înțelept si cred eu că cel mai mult și cel mai mult îl iubește pe frati-su Vlad care îl bumbăcește dar îl și pupăcește pasional.

Toma nu mai e bebe. 

Mama are acum doi băieți. Văleu!